Am avut si eu o poveste de dragoste frumoasa cu o persoana de religie musulmana.insa m-am trezit la timp si am renuntat insa am ramas amici sau chiar mai mult decat atat.am o avut o perioada in care credeam ca nu conteaza religia,ci faptul ca ne iubim.insa mi-am dat seama ca o familie nu poate fi sfanta cand unul din membrii ei il huleste pe iisus si il considera doar un om.el accepta copii crestini,ca un compromis pentru ca nu vedea viata fara mine,insa sunt sigura,cum mi-a si spus,ca i-ar fi impus si religia lui.numai gandul la acest lucru ma facea sa innebunesc,pentru ca sunt total impotriva islamului.si nu putem sa slujim la doi dumnezei.tocmai de aceea nu as fi putut sa fiu fericita cu o persoana care il reneaga pe iisus ca fiu a lui dumnezeu.in privinta musulmanilor,am trecut de la iubire la ura,de la admiratie,la dispret.de asta am si ales un baiat musulman pentru ca ii vedeam cat sunt de credinciosi si cu cata usurinta vorbesc despre dumnezeu.ceea ce nu gasesc la baietii crestini(ma refer la tipul meu de baiat:D).acum,dupa ce am citit o parte din coran si stiu mai multe despre ce inseamna islam,am devenit total impotriva lor.
am renuntat(partial) la el pentru ca toata viata am facut teorie,am incercat sa-mi indrept prietenii pe calea cea buna(aceea a lui dumnezeu).insa acum a venit si momentul practicii,al faptelor.si am considerat ca dumnezeu m-a incercat sa vada pe cine aleg.iisus a spus ,,nu am venit sa aduc pacea ,ci sabia.voi desparti mama de fiu,sot de sotie...etc.deci nu exista pace si intelegere intre 2 persoane care se roaga la 2 dumnezei.
totusi traiesc cu speranta ca am sa reusesc intr-o buna zi sa il fac sa deschida ochii.dupa ce i-am povestit despre iisus si biblie a spus niste vorbe care mi-au dat o urma de speranta ,,alexandra,poate daca noi(musulmanii) nu am fi atat de inapoiati,poate am putea si noi sa acceptam lucrurile astea si sa le intelegem(iisus-fiul lui dumnezeu,sfanta treime),,
|