”Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei sale, si se va chinui in foc si pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 9-11).

Ne explica asadar in Scriptura foarte limpede ca, [COLOR=#ff0000]daca ne invoim cu acest sistem si ne lasam insemnati, urmarea acestui consimtamant va fi pedeapsa vesnica a iadului.[/COLOR]
Acum sa vedem din ce motiv aceasta pecete este considerata lucrare aducatoare de pedeapsa. Cand noi, crestinii, suntem botezati si suntem unsi in numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfantul Mir, chiar daca suntem unsi in exterior, pe trup, de catre preot, aceasta ungere lucreaza asupra sufletului nostru intr-un mod tainic si duhovnicesc si mijloceste patrunderea harului Preasfantului Duh, ceea ce inseamna ca Dumnezeu Insusi intra in noi; astfel, in mod oficial suntem socotiti robi ai Celui Unuia-Nascut, ai Domnul nostru Iisus Hristos. Sfantul Ioan Damaschinul spune: ”Untdelemnul Botezului este inteles ca o vestire a Ungerii si ne face pe noi unsi si ne vesteste prin Sfantul Duh mila lui Dumnezeu” (cf. Dogmatica, vol. 1, ed. Credinta ortodoxa, p. 446).
Vedem asadar ca prin simpla folosire exterioara a Sfantului Mir se implineste marea Taina in lume, se intemeiaza imparatia lui Dumnezeu inlauntrul omului. Si asa cum Dumnezeu a lasat prin aceasta simpla ungere pe dinafara cu untdelemn sa se implineasca marea Taina, sa ne unim tainic cu Sine, tot El insusi a lasat ca prin acest semn exterior sa se stearga propria Lui pecete si sa ne despartim pe veci de El. Vedem, de altfel, ca Sfanta noastra Biserica ne invata sa facem pe trup simbolul si semnul Sfintei Cruci. Facandu-ne semnul Sfintei Cruci, ne aparam ca si cu un zid de orice rau, iar demonii sunt alungati. [COLOR=#ff0000]Nu e doar un simbol exterior lipsit de importanta, ci are influenta duhovniceasca.[/COLOR] Si acest mare eveniment l-a lasat Dumnezeu sa se implineasca printr-o folosire exterioara. Vedem apoi cum Dumnezeu porunceste profetului Moise sa intinda mainile in asa-fel incat sa formeze semnul Crucii, si cata vreme trupul lui formeaza semnul Crucii, dusmanii sunt pusi pe fuga, dar atunci cand le coboara, israelitii s unt invinsi. Asa cum spune Sfantul Ioan Damaschinul, [COLOR=#000080]‘’simbolurile care se vad sunt ale unor lucruri vazute doar cu mintea”.[/COLOR]
Sa revenim la tema noastra: [COLOR=#ff0000]primirea acestui semn dat oamenilor va avea sensul acceptarii unui stapan si domn strain.[/COLOR] Pentru ca, in timp ce Botezul si Mirungerea se fac in numele Domnului nostru Iisus Hristos, acest semn se leaga de numele sau de numarul numelui Antihristului. Iar din versetul: ”Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 13, 18)[COLOR=#000000] vedem ca[/COLOR][COLOR=#ff0000] [/COLOR][COLOR=#ff0000]nu e vorba de un simplu simbol exterior si de un semn gravat sau de un numar intamplator, ci de acceptarea de bunavoie (pentru cei care-l accepta) a unui stapan strain, a Antihristului,[/COLOR] si de instrainarea noastra automata si vesnica de singurul si adevaratul nostru Domn. [COLOR=#000000]Dumnezeu, asadar, nu pedepseste pe nimeni, noi singuri, de bunavoie, acceptam chinul nostru vesnic, punandu-ne pe noi insine in slujba diavolului si supunandu-ne lui.[/COLOR]
Acest semn il primeste cineva prin libera voie;[COLOR=#000000][/COLOR][COLOR=#000000] in primul stadiu,[/COLOR] la un anumit moment, cand si legal este consfintit si intra incet, incet in viata noastra; si [COLOR=#000000]in stadiul final, [/COLOR]cand prin atitudinea noastra nepasatoare vom lasa sa ni-l impuna si vom ajunge in punctul culminant al unei dileme finale: ori Sfanta Ungere in numele Domnului nostru Iisus Hristos, ori semnul cu numarul numelui fiarei. Si atunci fiecare va face alegerea sa potrivit cu: ”Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona” (Luca 16, 13) (caci este vorba despre mamona la modul propriu, daca prin acest semn cineva a dera la acest sistem economic mondial).
[COLOR=#000080][COLOR=#ff0000]Esential, asadar, nu este numarul 666. Acest numar este pur si simplu un element in plus pentru a ne trezi. Ceea ce nu vrea Dumnezeu de la noi este sa ne invoim sa revindem diavolului libertatea pe care El ne-a daruit-o prin sfintitul Sau sange, rascumparandu-ne din blestemul legii[/COLOR].[/COLOR] Dumnezeu nu ne vrea robi si nu doreste sa aratam supunere aceluia care va incerca sa ne puna pe mana dreapta sau pe frunte semnul stapanirii lui si sa ne intoarca la epoca in care stapanii isi recunosteau sclavii dupa tatuajul de pe trup.


Sursa: Razboi intru cuvant - La apusul libertatii (4)