a spus Domnul, sa arunce piatra cel fara de pacat
de vezi pe cineva ca face pacat sau e in greseala, acopera-l -- cam greu cuvintul,
nu oricine duce greutatea acestui cuvint, am vazut in scrierile de dinainte, nu e usor de facut, caci racneste 'dreptatea' si 'justitia' din noi
se spunea undeva, in Daruind vei dobindi - de Nicolae Delarohia, bine ca Dumnezeu nu ne va judeca cu dreptatea, caci nimeni nu s-ar mai mintui, ci ne va judeca cu dragostea
cind vezi pe cineva ca pacatuieste, nu indrepti pe nimeni rastignindu-l,
ci povatuieste-l pe ascuns, sau acopera-l, si lasa restul in seama Domnului, ai credinta in Dumnezeu, ca daca poti face tu mila cu el, si Domnul va face mila si cu tine dar si cu el
stii cum se zice, tu ii stii pacatul, dar nu ii stii pocainta, nu ii stii tu caile urmatoare ale vietii lui, si oricum nu raspunzi tu pentru el la judecata, ci pentru tine, vezi-te pe tine, plinge-te pe tine, iar pe aproapele, oricine ar fi, acopera-l cu dragoste, iar de va fi sa-i fie de pocainta sau de pedeapsa, nu sunt ale tale de a le da
mai ales in vremi de tulburare, de atacare a Bisericii (au fost si vor mai fi), in aceste vremi se imputineasza credinta, in aceste vremi e nevoie de mai multa rugaciune, si pentru cel pe care l-ai vazut ca a gresit si pentru tine cu acelasi rugaciuni
si parca s-a imputinat credinta, dar se stie ca orice e facut de miini omenesti fara binecuvintare dumnezeiasca nu are trainicie, ci de la sine se va destrama
omul poate ar fi ajuns sa fie hirotesit dupa ce urma sa fie spovedit si avea sa i se cunoasca sufletul, sa se apropie si sa il cunoasca pe viitorul diacon
acu, daca la spovedanie urma sa minta sau sa ascunda adevaratul scop, urma sa se osindeasca singur, iar daca ar fi acceptat sa fie hirotesit cu spovada mincinoasa, omului aceluia nu i-ar fi fost bine
ar fi primit hirotesia poate, dar mai departe nu am stii noi continuarea, fie s-ar fi schimbat sa fie cu adevarat vrednic - ce stim noi cum si cit poate schimba harul lui Dumnezeu (dar stim exemplul lui Saul-Pavel - Sf Apostol Pavel); fie s-ar fi osindit singur, nu stim noi calea asta
ca nu e de joaca cu aceste lucruri, dar sa avem credinta, orice nu e de la Dumnezeu si nu e cu bunavointa si binecuvintare se va destrama
daca ar fi urmat sa slujeasca, sa savirseasca Sfintele Taine (lucru care nu ar fi ajuns sa faca), oricit de pacatos ar fi fost, le-ar fi slujit si le-ar fi sfintit Domnul
poate ati vazut, de exemplu in bisericile cu mai multi preoti slujitori, ca lumea trage la spovedanie, la ierurgii, la povete la preotii care ii simt mai aproape, la care simt harul, blindetea, ceilalti fiind evitati si uneori plecind rusinati ca asteapta degeaba si nu vine nimeni la ei, insa acestia din urma in timp se schimba, si de ochii lumii, si cu darul lui Dumnezeu, si devin si ei blinzi si iubitori de mintuirea sufletelor enoriasilor, si apoi si ei cautati pentru povata
sa ne rugam pentru cel ce l-am vazut in greseala, si sa luam mare aminte si la noi, sa stam cu frica lui Dumnezeu si sa luam aminte
spunea Sf Ioan Gura de Aur - in Cuvinitul II la Psicila si Acvila - ca nu se cuvine sa vorbil de rau pe preotii lui Dumnezeu, si ca in ziua judecatii, Dumnezeu nu ne va osinidi numai pentru pacatele ce le-am savirsit, ci si pentru osindirea pacatelor altora; caci adeseori un pacat, usor prini natura lui ajunge greu si de neiertat daca il osindim cind este savirsit de altii.
|