Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Sunt de acord ca nu urmarea unor forme exterioare sau a unor reguli este obiectivul, dar cred ca trebuie sa vedem viata de acum ca pe ceva de sacrificat, sa fim niste nebuni pentru Hristos, gata sa înfruntam opozitia întregii lumi, marginalizarea, orice suferinta si pierdere. Crestinul e un om care a murit lumii, viata de acum trebuie sa fie o moarte în fiecare clipa.
Altfel, suntem niste oameni care-si traiesc viata de acum, asa cum sunt si necredinciosii. Ma mira ca nu vedeti ce spune Mântuitorul, ca trebuie sa ne pierdem viata de acum ca s-o dobândim pe cea vesnica. Ai gasit un citat obscur care ti se pare ca-ti aproba dorinta de confort trecator si încerci sa-ti adormi constiinta cu el.
|
OBSCUR? Poftim? Traditie1, eu credeam ca tu ai studiat teologia sau o studiezi, sau macat ca te pricepi putin la Parinti. Epistola catre Diognet este un text PATRISTIC. Se studiaza la cursurile de patristica ('parintii apostolici').
Ne cunoastem cumva? Stii tu in ce confort trecator sau stabil traiesc eu sau doresc sa traiesc, sau altcineva care nu scrie exact ca tine? Te rog, masoara-ti vorbele.
Bineinteles ca trebuie sa 'murim lumii', dar asta nu inseamna sa nu traim in ea. Cand esti casatorit, ai copii, lucrezi, mori altfel lumii decat cand esti calugar. Despre asta era vorba aici.
Se poate trai aici 'ca si cum n-am trai' oferind tot ce traim lui Dumnezeu, traind pentru cei de langa noi, sacrificandu-ne vointa si confortul lor, slujindu-ne unii pe altii. Si daca facem toate astea ne putem si bucura si multumi lui Dumnezeu de bunurile de care ne lasa sa ne bucuram.
Cu ce spui la inceput sunt de acord, in sensul ca trebuie sa fim gata sa ne dam viata pentru Hristos si in sensul literal. Insa inainte de acesta trebuie sa invatam sa ne-o dam in viata NOASTRA, de zi cu zi, lui Hristos.
De asta era vorba, de asta vorbea Ory (sau cel putin asta implica sau asta am inteles eu).