Taranul roman mereu a fost asa. Cand eram mic ma uitam la ei cum se pregatesc duminica sa mearga la biserica, se dichisesc, se imbraca in haine special puse de-o parte pentru astfel de ocazii, dar lunea isi incep ziua slobozind o injuratura sanatoasa de biserica, mama si dumnezei cand biciue calul. N-am inteles niciodata de ce. Cert este ca e ceva emblematic - daca va aduceti aminte, in Baltagul doamna Lipan se duce la preot inainte de a pleca in cautarea sotului, iar mai apoi la vrajitoare. Taranul roman merge la biserica, dar are o bogata colectie de superstitii. Si asa mai departe.
De unde aceasta dihotomie?
Citat:
Īn prealabil postat de ancah
Hartford: iarta-ma te rog, dar sunt ani buni de cand s-a schimbat ortografia cuvantului roman. Se scrie cu "a" nu cu "i". Deci roman, Romania, romanesc, etc
|
In caz ca nu stiai, exista publicatii si autori care folosesc grafia veche si astazi, sfidand normele introduse de Academie dupa 1989, pe care le considera absurde, artificiale si motivate politic, in detrimentul limbii insasi. Altminteri ai dreptate, fie folosim grafia oficiala, fie facem fronda si nu o folosim, dar folosirea grafiei vechi fara a avea ceva impotriva celei noi este o gresala.