Azi mi-am adus aminte cum o femeie la biserica l-a intrebat pe parintele G. ce sa faca, deoarece barbatul ei o insela. Vorbea tare, asa ca fara sa vreau am tras cu urechea.

Parintele nu s-a incrancenat, nici nu i-a dat rugaciuni si canoane pentru a iesi din aceasta situatie, ci, pentru inceput, i-a spus: ,,Si ce treaba ai dumneata? E pacatul lui. Vezi-ti de mantuirea dumitale si atat." Atunci m-am aratat oarecum contrariata, dar mai tarziu, mi-am dat seama ca sfatul dat cuprindea si si solutia pentru a iesi din impas.

Daca ne-am concentra pe problemele legate de mantuirea noastra, am gresi mai putin. Greseala este omeneasca si se poate indrepta. Caci asa cum spune sfantul Isaac Sirul, oricate fapte bune am avea si oricate rugaciuni am face, daca nu suntem asemenea pruncilor, tot nu e bine.

Noi sa incercam sa fim uniti in cele de folos sufletelor noastre. Sufletul nostru este cel mai important, nu ispitele care ne vin prin mijlocirea celui rau. Daca n-ar fi incercati de ispite, toti oamenii ar fi minunati. Asa ca ar fi bine sa ne indreptam sagetile spre vrajmasul omenirii, nu unii impotriva altora. Dumnezeu sa ne ajute pe toti.