[mariamargareta]

[COLOR=purple]112. Psihopatiile liderilor pucioşi[/COLOR] (Partea a III-a)

Hipergrafia la anumite persoane este însoţită adesea de hiperloghie (sau poliloghie), adică de nevoia imperioasă de a vorbi nestăvilit despre un anumit subiect. Este cunoscut cazul Dianei Dial care, după moartea unui prunc, a început să manifeste acest deviaţionism psihic. Ea avea coşmaruri nocturne, se simţea permanent hăituită de persoane inventate de mintea ei (în mod special de o anume Sheryl Thompson, care de fapt nici nu există) şi auzea voci care o îndemnau să-i ucidă pe potenţialii duşmani. Diana Dial credea că este urmărită de membri ai Partidului Nazist şi ai Guvernului Federal al Statelor Unite. În final a început să-l considere implicat în conspiraţie pe însuşi concubinul ei , care credea că este manevrat de către Sheryl Thompson şi că i-a pus otravă în mâncare. Din acest motiv, ea l-a ucis cu un glonţ tras în piept. Internată pe viaţă într-un ospiciu, ea continuă şi astăzi să vorbească ore în şir, perfect coerent, despre inamicii ei ascunşi care încă mai conspiră împotriva ei.
Aceste “voci” care îndeamnă pe psihopaţi să ucidă sunt fără îndoială o lucrare diavolească, dar medicii continuă să le considere un deviaţionism organic. Gary Heydrick, un ucigaş în serie, pretindea că de fiecare dată “auzea voci” care îl îndemnau să ucidă. El ajunsese la convingerea paranoică prin care ultimele sale victime îi cereau chiar ele cu “vocea lor”, să le ucidă, iar lui îi era imposibil să nu le asculte, atât erau de convingătoare.

În acest context, unii oameni care par normali dar despre care se spune că ar fi fost clienţi ai clinicilor psihiatrice, şi care fac declaraţii belicoase la adresa semenilor lor, ar trebui trataţi cu mai mult interes preventiv, pentru că nu se ştie când ei îşi vor pune în practică propriile afirmaţii. Un asemenea caz în sferele înalte ale pucioşilor este chiar Nicuşor. Despre el se spune că ar fi fost în tratament psihiatric de durată într-un spital de lângă Târgovişte. La un moment dat, acum câţiva ani, când conflictul de interese dintre el şi partenerul său Ilie Bunea ajusese la paroxism, a fost auzit în mod repetat declarând:“[COLOR=blue]Mai bine îl omoram cu mâna mea. Ajungeam la puşcărie, dar se termina odată cu treaba asta! [/COLOR]”. Un asemenea individ rămâne un real pericol potenţial în comunitatea pucioşilor, mai ales prin poziţia sa marcantă, care-i conferă convingerea intimă a unei legitimităţi rezultată din poziţia sa de lider. Un alt exemplu de acest gen este Viorel Ivan, care a fost auzit în mai multe rânduri rostind excitat şi cu abnegaţie: “[COLOR=blue]Dacă Dumnezeu îmi va cere vreodată să omor un om, eu îl voi omorî pe acel om. Aşa a făcut şi Avraam, şi asta înseamnă să ai credinţă.[/COLOR]”


Oamenii de ştiinţă au cercetat amănunţit care sunt mecanismele care îi determină pe unii oameni să sufere de acest tip de tulburare delirantă prin care ei “aud voci”. O experienţă făcută pe această temă a urmărit comportamentul electroencefalografic al unui grup de persoane care “auzeau” în mod curent voci în comparaţie cu un grup martor de persoane normale. Tuturor li s-au plasat pe cap electrozii specifici analizei EEG şi li s-a cerut să citească o aceeaşi propoziţie scurtă. La persoanele sănătoase s-a observat că, exact înainte de emisia electroencefalografică asociată rostirii acelei propoziţii, exista o fracţiune de secundă de pauză, ca şi când subiectul se pregăteşte pentru acea acţiune care urmează. În schimb, la pacienţii cunoscuţi pentru apetitul de a “auzi voci”, acea pauză lipsea, emisia electrică producându-se instantaneu. Medicii au interpretat această scurtă pauză ca un efect al unui proces de analiză de sine: subiectul era aşadar conştient că în următoarea fracţiune de secundă gura sa va rosti un grup de cuvinte legate între ele printr-un înţeles. Pacienţii care în mod obişnuit “aud voci” nu posedau această funcţie de analiză de sine, care să discearnă cine este autorul vorbirii care urmează. În capul lor se înşiruie idei al căror autor nu este suficient de clar delimitat, fiind astfel liberă pentru ei interpretarea că o persoană nevăzută le dictează din ceruri texte al căror înţeles este de fapt rezultatul propriei lor funcţii de gândire.

Şi Verginica, şi sora ei Maria, “auzeau voci”. Ele comunicau textele către cei din jur, iar aceştia le aşterneau conştiincioşi pe hârtie, ca fiind “mesaje sosite din cer”. Şi Viorel Ivan, îndată ce s-a ataşat de mişcarea de la Pucioasa, a început să “audă voci”, dar i s-a interzis imediat de către Mihaela să le colporteze, aşa că fenomenul “a dispărut” subit, la comandă exterioară. Este vizibil faptul că Viorel a reprodus instinctiv şi mimetic comportamentul cel mai elevat din comunitatea pe care tocmai o descoperise, probabil dintr-un irezistibil spirit de competiţie pe care îl dobândise în activitatea laică (Viorel fusese inginer înainte de a se pensiona şi avusese mai multe funcţii de conducere).
La moartea Verginicăi, şi “vocile” care o dirijau au încetat, şi “mesajele din cer” au încetat să mai apară. Asta doar între 1980 şi 1982, căci în anul 1982 “fenomenul” s-a declanşat din nou prin lelica Maria. Despre lelica Maria, o mărturie a lui Marian Zidaru spunea:
[COLOR=blue]“ Între ei era şi o femeie în vârstă, cu un chip deosebit de blând, foarte tăcută, intervenind foarte rar în discuţie şi tresărind adesea, ca şi când vorbele pe care le spunea le-ar fi auzit într-o şoaptă tainică. Aceea era mama Maria, sora sfintei Virginia, femeie prin care Domnul a binevoit să conducă mai departe poporul spre grădina Edenului, nu doar pe Adam şi Eva, cei proaspăt izgoniţi, nu doar poporul Vechiului Testament, ci întreg poporul creştin al Noului Ierusalim (poporul Domnului)”.[/COLOR]
Interesant este însă cât de puternic poate fi impulsul exterior şi în acest caz: lelica Maria. Dată fiind pauza dintre 1980 şi 1982, este plauzibil că Maria a început să “audă voci” din cer la comandă, probabil la comanda unuia dintre “păstori”, care erau exasperaţi că “lucrarea” se destramă. Tot prin comandă exterioară – de data aceasta venită de la Mihaela – lelica încetează să mai audă “voci” în anul 1994 şi astfel, trei ani până la moartea sa, lelica nu mai aduce nici o comunicare din cer, ca să n-o mai concureze pe Mihaela. Este de presupus că “mesajele de la Domnul” vor continua neabătut, cât timp va trăi Mihaela, apoi vor înceta brusc, aşa cum au încetat şi la moartea Verginicăi. Dacă se va întâmpla aşa, sau nu, atunci se va şti exact dacă Mihaela vorbea de la ea sau nu, în toţi aceşti ani.

Nu numai liderii pucioşi sunt atinşi de psihopatii. Am amintit mai înainte cazul lui Viorel Ivan, care este doar unul dintre pucioşii pensionaţi pe caz de boală cu diagnostice de la Psihiatrie, deci bolnav psihic cu documente autentice. Alte cazuri cunoscute de toată lumea pucioasă sunt “preotul” Georgică de la Măneşti (închinoviat la Pucioasa) şi Minodora de la Fundeni, care sunt puternic dependenţi de medicaţie psihotropică şi adesea suferă internări în clinicile de specialitate din Bucureşti. Cornelia de la Fundeni a trecut şi ea prin crize îngrijorătoare, când începea să ţipe de o auzea toată strada, aşa încât a vrut să se ducă singură şi să se interneze la balamuc, dar paznicii ei pucioşi au oprit-o. “Preotul” Georgică mai este cunoscut şi pentru crizele sale majore, care se manifestă în mod repetat, dar mereu altfel: ori are accese de cleptomanie severă, ori se îmbracă cu straie de femeie, ori devine incoerent, ameninţător şi violent. În aceste situaţii, liderii pucioşi îl expediază imediat la părinţi, la Măneşti, ca să evite orice escaladare a fenomenului pe raza “mănăstirii” şi să muşamalizeze cazul. Mulţi alţi pucioşi de rând au trecut periodic prin crize de deznădejde, unele majore, şi au încercat să scape cu fuga din “raiul” pucios, dar majoritatea au fost “recuperaţi” de către liderii pucioşi fie prin ameninţări, fie prin promisiuni. Puţini sunt cei care au reuşit desprinderi definitive, dar aceştia vor fi marcaţi psihic pentru tot restul vieţii.

[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]6 mai 2009[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]