Frumos subiect Dorin. ca intotdeauna ma suprind placut postarile tale. Masa in famile este (sau cel putin ar trebui sa fie) o adevarata binecuvantare..si pentru copii (care vor ramane cu aceste frumoase amintiri despre "acasa") si pentru parinti. Ce poate fi mai frumos decat starea aceea de bucurie, de comuninune ce o simti cand toti cei dragi sunt langa tine? Noi datorita serviciilor, luam masa impreuna doar duminica. Dimineata ne trezim , mergem la Liturghie (eu plec f.dimineata, mai ajut la strana, uneori) iar sotul vine cu copii inainte de inceperea Sfintei Liturghii. La intoarcere pregatesc masa. Imi place sa asez masa mare din sufragrie, sa o impodobesc cu flori si lumanari transformand astfel fiecare duminica in sarbatoare. Tata l(sau copii uneori), spune rugaciunea apoi ne asezam. Nimeni nu se ridica de la masa pana nu terminam toti. Nimeni nu manaca inainte de masa, chiar si copii asteapta desi uneori sunt flamanzi. Si nu o fac ptr. ca am dat militaria jos din pod...ci pentru ca asa s-au obisnuit de mici. Stiu ca va veni vremea cand vor pleca, la casele lor, la facultati..dar vreau sa ramana cu amintirea "mesei de duminica". Pe care nadajduiesc sa o duca mai departe. Copii in special simt nevoia "mamei" cand stau la masa. Baiatul cat de mare este si cand vine de la scoala, spune mama, stai te rog cu mine in bucatarie cat manac? CHiar daca nu manaci dar stai cu mine..De aceea spun Dorin, frumos si sensibil subiect ai atins, dovada o am zi de zi in casa si familia mea. Singuratatea, banii, nu tin loc de "partener" la masa. De aceea am spus mereu, parintii sunt cei ce formeaza copii dar mai ales mama...
Am ascultat recent un interviun al unei scriitoare(parca) ce traieste in diaspora. Spunea ca acolo, fiecare isi are "timpul", "masina", "locul" sau ..asa cum bine ai spus Dorin. Spunea doamna (romanca dealtfel) ca este dureros sa vezi cum se instraineaza din acesta cauza sotii, sau copii de parinti. Lipsa de comunicare..lispsa prezentei "caldurii celulilat" langa tine, lipsa dorintei de a face impreuna ceva, oricat de mic si neinsemnat..duce la o viata rece si searbada. Eu nu stiu cum traiesc altii insa m-a impresionat mult cele ce a spus aceea doamna despre romanii din diaspora si nu numai romanii.. Sper sa nu imi sariti iar in cap, eu nu vb de cazuri particulare, ci am spus doar ceea ce am auzit in acel interviu de pe Trinitas.