[mariamargareta]

[COLOR=purple]113. Pucioşii cheamă noi adepţi la propovăduire (partea I)[/COLOR]

Manipulatorii pucioşi au intrat în panică, după ce rândurile lor s-au subţiat drastic, prin plecarea definitivă din “raiul “ pucios a unora dintre cei mai fideli acoliţi ai lor. În ultimul lor “Cuvânt”, fabricat cu ocazia “Duminicii mironosiţelor”, liderii pucioşi au profitat de ocazia oferită de obiceiul tradiţional al pucioşilor de a se strânge cu toţii în duminica mironosiţelor şi au lansat o nouă chemare la apostolat: ucenicii pucioşi de rând trebuie să ia jugul apostolatului şi să-i convingă pe creştinii ortodocşi tradiţionali, dar în primul rând pe preoţii “bisericii din lume” (B.O.R.) că aşa nu mai merge: Dumnezeul Pucioasei trebuie recunoscut oficial ca fiind adevăratul Dumnezeu care aduce acum o Evanghelie nouă şi o lege nouă la Pucioasa şi de aici peste tot pământul.
Încă de la început, “lucrarea” de la Pucioasa se legitimează singură, pentru a “n”-a oară, ca fiind lucrarea Sfintei Treimi, iar “Cuvântul de la Pucioasa” este identificat cu Hristos-Logosul întrupat în istorie, care coboară cu norii şi grăieşte peste România pitorească, iar liderii pucioşi sunt singurii care au urechi să-L audă:


[COLOR=blue]“ Această lucrare de cuvânt este lucrarea cuvântului Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. [/COLOR]
[COLOR=blue]Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui Savaot, şi cobor pe pământ pe nori de cuvânt, şi mii de mii de heruvimi Mă poartă spre ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, şi Tatăl este în Mine, iar Eu sunt în Tatăl când grăiesc în cer şi pe pământ deodată, şi glasul Meu umple cerul de slavă, iar sfinţii şi îngerii se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea. Amin.”[/COLOR](Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Obişnuitele contradicţii pucioase nu lipsesc nici acum. Iuda este când un ucenic complet lipsit de credinţă, când un ucenic credincios, dar lipsit de iubire
[COLOR=blue]“[…] şi s-a dus apoi Iuda şi s-a unit cu cei necredincioşi şi a luat cu aceştia apoi plata necredinţei, şi a rămas el pildă rea pe pământ de atunci şi până azi, căci neiubirea de Dumnezeu când El ţi Se descoperă, aceasta duce pe cel nerecunoscător la plata cea rea a necredinţei şi a necredincioşiei faţă de iubirea Mea cea pentru om. [/COLOR]
[COLOR=blue][…] Dacă Iuda o fi avut credinţă şi nădejde, la ce i-a [/COLOR](sic!)[COLOR=blue] folosit lui acestea dacă iubire n-a avut pentru Mine? “[/COLOR] (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Dumnezeul Pucioasei are dificultăţi în a fi un Dumnezeu bun şi iubitor. El trebuie ajutat din exterior ca să poată să iubească, iar speranţa lui rămâne sprijinul pucioşilor de pretutindeni:
[COLOR=blue] “[…] dar voi învăţaţi de la Mine să vă bucuraţi pentru Mine şi să Mă iubiţi pe Mine, ca să pot Eu să vă iubesc pe voi, şi nu voi să vă iubiţi pe voi, iar iubirea Mea pentru voi are mare, mare înţelepciune pentru fiecare din voi, după cum vă este de folos pentru Mine, fiindcă om cu om nu seamănă, iar Eu am grijă să-i dau omului pe cele de folos lui cu Mine, şi e bună măsura Mea, fiindcă sunt Cel Care îl văd pe om.” [/COLOR](Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Aşadar iubirea Celui de la Pucioasa se dă doar drămuit, cu mare măsură şi cu mare înţelepciune, atunci când ea se dă celui care o merită: la unii mai mult, la alţii mai puţin, după caz, ca oamenii să nu se îmbete de prea multă iubire dumnezeiască.
Deşi Hristos Însuşi îi învaţă pe ucenici să nu se numească unii pe alţii “învăţători” ( [COLOR=#993300]“Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.”- Matei, 23,10[/COLOR]) în sensul că cele pe care ei le învaţă trebuie să fie nu de la ei, ci de la Duhul Sfânt, ca să fie fără de prihană toată învăţătura lor, “Hristosul Pucioasei” defineşte o categorie nouă de învăţători, care “învaţă din propriile lor greşeli”, corectându-se printr-o necontenită reacţie de tip feed-back, care-i ajută să greşească din ce în ce mai puţin:
[COLOR=blue]“ Eu Mi i-am învăţat mult pe ucenicii şi pe uceniţele Mele, şi i-am învăţat pe toţi cei care au iubit să înveţe, iar cei ce au învăţat s-au făcut învăţători peste mulţi apoi, şi au greşit tot mai puţin apoi cei ce s-au făcut învăţători pentru Mine peste mulţi, căci cine lucrează, acela învaţă să lucreze, şi nu învaţă cel ce nu lucrează, şi este gol şi fără de veşmânt unul ca acela şi se vede goliciunea lui, căci mereu şi-o arată.” [/COLOR](Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
De aici ar rezulta că învăţătura apostolică nu a fost infailibilă, ci plină de greşeli care s-ar fi corectat pe parcurs, treptat, treptat, ceea ce este inacceptabil.
Apoi, şpiritele care se pretind a fi“ucenicii şi uceniţele Celui de la Pucioasa” iau apoi şi ele cuvântul şi printre altele lansează inepţia că lumea cea rea, care-L prigonea pe Hristos, i-a dat Acestuia nu numai răstignirea, ci şi învierea – deci Hristos n-a înviat singur, prin propria Sa voinţă şi putere dumnezeiască, ci împins fiind de lumea cea rea S-a ridicat cu slavă din mormânt:

[COLOR=blue]“ […]lumea rea, care Te prigonea […] nu dădea să Te cunoască, şi pentru aceasta Ţi-a dat răstignirea, şi cu ea învierea apoi, căci Tu Te-ai ridicat cu slavă din mormânt, iar noi am mers apoi şi le-am spus tuturor că Hristos a înviat. [/COLOR](Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
Apoi , ele răstălmăcesc Biblia, ascunzând cuvântul “naştere” şi înlocuindu-l cu “rodire”, deoarece doctrina pucioşilor este împotriva căsătoriei şi a naşterii fireşti din trupuri fireşti:
[COLOR=blue]“ […] iar noi le spunem fiilor poporului Tău de azi să fie roditori în mijlocul oamenilor, căci Tu când l-ai zidit pe om ai spus apoi: [/COLOR][COLOR=blue]«Fiţi roditori şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi supuneţi-l, şi stăpâniţi peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ şi în cer şi în ape!»,”[/COLOR] (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor, 3 mai 2009)
În realitate, în Biblie există două versete similare, dar care pun diferit problema:
[COLOR=#993300]“ Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniri peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" ”(Fac. 1,28)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“ Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi! ”(Fac. 9,1)[/COLOR]
Cu câţiva ani în urmă, pucioşii interpretau aceste versete astfel: La început, cică Dumnezeu nu voia o înmulţire firească a oamenilor, prin trupuri, ci una suprafirească, asemenea zămislirii de care a avut parte mai târziu Maica Domnului. De aceea, El nu a folosit cuvântul “naşteţi”, ci “creşteţi”, urmând ca de naştere să se ocupe El personal, prin mijloace supranaturale. Se pare însă ca Adam, Eva şi urmaşii lor n-au prea ţinut cont de chestia asta. După potop, Dumnezeu a fost nevoit să facă unele derogări, văzând că firea omului e încăpăţânată şi slabă, printre care şi acceptarea naşterii fireşti a omului din părinţii lui. Şi aşa, îndemnul [COLOR=#993300]"Creşteţi şi vă înmulţiţi…” [/COLOR] a devenit [COLOR=#993300]"Naşteţi şi vă înmulţiţi…”[/COLOR].În ultimii ani, se pare că pucioşii au evoluat mai departe, îndemnul devenind: [COLOR=blue]«Fiţi roditori şi vă înmulţiţi…» [/COLOR]pentru a se ascunde astfel îndemnul precedent, care era încă în vigoare şi folosea cuvântul “naşteţi”. Naşterea, ca fenomen fiziologic, a devenit deci în ultimii câţiva ani atât de incomodă pentru pucioşi, încât ei nici nu mai vor să audă de ea, şi atunci apelează la astfel de subterfugii ieftine în exprimare.