Pornesc de la afirmatia ta, Andrei, dar ma refer acum la toti care citesc cuvantul "Iertate" si nu il primesc, ci il resping cu raceala:

Domnul Iisus Hristos ne-a spus sa iertam de 7 ori cate 77, adica infinit de mult. Daca omul care scrie pe acest forum, crede ca ar putea aduce atingere cu cuvintele sale sensibilitatii cuiva, incepe sau sfarseste propriile-i spuse cu "Iertare". Cel care nu accepta acest gest din partea confratelui, da dovada de ingamfare, crezandu-se superior prin puterea lui de a vedea in inima fratelui si a distinge acolo ca acest cuvant nu a fost spus cu intentie, ci doar formal. Dar oare cel care nu vrea sa accepte cuvantul de iertare este mai vrednic decat cel, care isi cere iertare? Va spun ca nu, caci acesta la randul lui rare ori va spune acest cuvant.

Doar pe acest forum am trait sa vad asemenea lucru! Se pare ca pentru unii cuvintele si-au pierdut sensul originar...

Sa ne aducem aminte ca suntem cu totii oameni, si ca oamenii sunt supusi greselii. Iar pentru o greseala cat de mica avem acest cuvant "Iertare". Cand il auzim sau citim, sa il vedem pe cel , care il spune, inclinandu-se in fata noastra in semn de parere de rau; iar noi sa facem asijderea, ca sa se vada ca am primit acest cuvant al fratelui si l-am iertat, ca si noua sa ne fie iertate la vremea cuvenita greselile noastre facute cu vorba.

Sa nu ajungem precum fariseii, care au inteles ce le spunea Domnul, dar nu acceptau cuvintele Lui, pentru ca nu credeau. Domnul ne-a lasat porunca de iubire si a dusmanului; sa ne aducem aminte de acest lucru, cand ne mai permitem pe viitor sa nu dam iertare celui care ne-o cere, fratelui nostru care poate nici nu ne-a gresit. De ce il respingem oare? Din mandrie... si e pacat!