[ory]

Un exemplu izolat,o singura minune,sau poate ca doar o mana nu sunt relevante pentru responsabilitatea atat de mare de-a alege sa tii sau nu o sarcina extrauterina.Aici mai depinde si de organismul persoanei in cauza,apoi de credinta,este foarte complicat si denota o tendinta spre suicid,efectiv,hotararea pastrarii unei sarcini atat de riscante.Si-atunci unde o clasam,la sinucidere sau la "credinta"exagerata in a-ti asuma un asemenea risc.???
Cunosc si eu un caz in care o mamica foarte tanara a ales sa pastreze o sarcina,normala,de altfel,insa care presupunea riscuri majore pentru mama,riscuri expuse de catre medic.Aceasta mamica si-a asumat aceste riscuri,chiar daca mai avea un copil mic de crescut si...a decedat cand se afla in aproape a 7 a luna de sarcina,murind si mama si pruncul nenascut,iar cel mic ramanand orfan de mamica.
Stau si ma intreb,cati dintre oamenii normali si-ar asuma riscul unei sarcini extrauterine?Foarte putini si aceia doar daca sarcina se dezvolta in abdomen,riscul fiind un pic mai mic decat daca se dezvolta in trompa uterina.Dar si in acest caz,riscul ti-l poti asuma doar cu o investigare amanuntita,cu tratamente permanente si o monitorizare indeaproape din partea medicilor.Cazuri,deja existente,dar foarte putine.
Nu cred ca exista preot ortodox care sa detina o atata inconstienta incat sa sfatuiasca o crestina sa pastreze o sarcina extrauterin...asa ceva nu exista,fiindca numai crestinii sunt asa mai habotnici si mai cu capul in nori si cred ca tot ce zboara...se mantuie,dar nu este chiar asa,preotii,respectivi duhovnicii sunt mai intelepti si mai rationali,nu ar da asemenea sfaturi,nu au cum sa si le asume,nici chiar pe considerente religioase.
Si acum,cele care ati adus in discutie despre minunile cu sarcinile extrauterine si posibilitatea ca acestea sa fie viabile datorita credintei...cate dintre voi v-ati asuma o astfel de sarcina??? Eu nu mi-as asuma asa ceva...nici macar nu mai este vorba de credinta,ci de o proprie ideologie,mai mult sau mai putin rationala.