Interesanta discutia.
Sunt pe de o parte surprinsa de cele spuse de bmd. Nu stiu in ce zona a Germaniei se afla, daca este in sud sau nord.
Trist ca nici la el nu au rezistat initiative culturale. Inseamna ca sunt eu o visatoare si o idealista.
Am incercat sa fac si eu cate ceva si in lco de sustinere mi s-a spus: "da de ce trebuie", da nu se poate si mai mult nu mai spun.
Acum nu stiu cine este mai vinovat de aceasta situatie, daca preotul sau comunitatea.
Am mai spus ca in tara este una, ai biserici, nu-ti trebuie comunitate pentru ca deja o ai (rude, prieteni, colegi de serviciu). In diaspora la biserica gasesti si pe Dumnezeu si pe oameni (conationali). Si totusi nu-i gasesti, dupa cum vad ca se intampla adesea.
Si ca sa construiesti, sau sa cumperi o biserica proprie trebuie sa lupte toti si preot si comunitate. Daca primul nu este platit si n-are interes, iar comunitatea n-are bani si nu e unita, nu se rezolva nimic
.
Cineva spunea aici de altar si slujba in parc sau in cort. Si eu gandesc si simt la fel. S-ar putea daca s-ar vrea si asta ar fi un pas.
Si mai este o problema in biserica din diaspora: din motive de singuratate, izolare, ne-recunoastere (daca n-ai serviciu, sau nu este pe masura ta), oamenii incep sa doreasca sa se afirme in biserica si apare atunci o concurenta si o atmosfera neplacuta. In biserica suntem toti egali in fata lui Dumnezeu.