Citat:
În prealabil postat de s_snape
Pacatul....Ce este defapt pacatul?
Sau mai bine de ce pacatuim, daca stim ca nu ne este permis? Poate pentru ca stim ca ne sunt iertate? Sau poate ca ne place...
Si cum, tot ne sunt iertate..de ce sa ne abtinem? Doar dupa ce pacatuim, ne spovedim....si gata: suntem iar fara pacat!
|
Eu inteleg pacatul ca orice gand, vorba sau actiune care se impotriveste voii divine. Nu pentru ca Dumnezeu are nevoie de ceva, ci pur si simplu pentru binele nostru.
Crestinii nu lupta impotriva trupului sau a lumii, ci impotriva ingerilor cazuti care ii ispitesc. Ei ne vor de partea lor, impotriva lui Dumnezeu, si de asta se lupta cu binele pe care-l detesta.
Cadem mereu, intr-adevar. Insa in timp, prin vointa si ajutor de la Hristos, ne putem curati de patimi, renuntand treptat la omul vechi corupt si inrait. Placerea este gustarea din creatie si duce la impatimirea simturilor, exact ceea ce a facut Adam la sfatul diavolului: l-a scos pe Dumnezeu din inima omului, inlocuindu-L cu dorintele diverse ale carnii. De asta omul nu trebuie sa-si faca un scop din satisfacerea placerilor, ci din (re)acceptarea lui Dumnezeu in inima sa, ca prim tel al existentei.
Nu, pacatele nu sunt iertate daca omul nu se hotaraste ferm sa se lase de ele. Spovedania inseamna pocainta, dorinta sincera de curatire a sufletului de orice l-ar putea desparti de Hristos. Marturisirea formala este o autoinselare, iar increderea prea mare in mila lui Dumnezeu este unul dintre cele mai grave pacate. La polul opus sta deznadejdea - tot un pacat extrem de grav.