Citat:
În prealabil postat de sophia
Va multumesc pentru raspuns.
@Noesissa - s-a mai discutat, dar fara vreun raspusn convingator
@Anna - foarte frumos ceea ce scrii
Postul, abstinenta sunt pentru Dumnezeu spui. Aici am eu unele indoieli. Nu stiu daca si nu cred ca Dumnezeu cere/ a cerut oamenilor renuntari.
Si daca i-a creat asa si nu altfel, a avut EL un plan.
Oamenii interpreteaza foarte mult in religie unde multe lucruri nu sunt cunoscute direct de la Dumnezeu sau Fiul sau.
Eu am intrat in deruta care m-a determinat si sa deschid acest fir de discutie, citind indicatiile parintelui Cleopa.
M-a durut mult cand am citit cu cata inversunare vorbea negativ despre cei casatoriti si despre femeia la ciclul. Nu-i voie si nu-i voie si e pacat.
M-am simtit brusc o pacatoasa numai pentru ca sunt femeie si casatorita.
|
Sophia, eu cred ca Dumnezeu cere renuntare!
Dar daca noi am avea credinta, am intelege ca ceea ce un om lumesc numeste renuntare, in realitate nu este!!
Daca scopul vietii este mantuirea, iar lumea de aici este nimic fata de ceea ce a pregatit Dumnezeu celor care-L iubesc pe El, atunci chiar exista lucrul acela la care renunti??
Adica orice lucru care noua ni se pare f important pe acest pamant, este nimic. Cred ca viata noastra nu sta in mancare si bautura.. renuntarea este atat de mica!
Doar noi suntem neputinciosi si ni se pare mare lucru sa postim sau sa renuntam la ceva!!
(Sa stiti ca existenta mea nu se ridica la inaltimea a ceea ce cred! Si mie mi-e greu sa tin post.. dar este doar din cauza necredintei mele, probabil)