Nici eu nu gasesc nici un raspuns care sa ma satisfaca, in sensul de a ma face sa suport mai usor macar durerea. E ceva mai mult personal, daca as merge spre calugarie nu mi-ar pasa. As zice..bine, e pacat, e ispita, nu ma intereseaza pe mine ce fac altii, sa-i ajute Dumnezeu. Dar daca am un prieten, mi-e tare greu sa accept. Stiu ca n-ar trebui sa fie asa, dar eu o iau ca o infidelitate. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa rezolv problema asta o data si sa nu mai acuz pe nimeni.
|