[sophia]

Imi este f.greu sa povestesc situatia, am incercat sa pun intrebari ocolitoare, dar tot nu stiu cum sa procedez mai departe.
Am sa incerc acum sa va spun si poate imi dati un sfat crestinesc, dar si omenesc in acelasi timp.

Se intampla intr-o biserica din diaspora. Situatia generala este grea: preotul nu este platit si trebuie sa se imparta intre mai multe biserici si alte activitati care sa-l ajute sa traiasca (financiar). Cladirea bisericii necesita si asta bani pentru intretinere si mai nou se cere si chirie. Am fost anuntati deja ca se va reduce mai mult numarul de slujbe...
Si nu este voie sa misti un ac, sa te organizezi mai bine, ca nu este...cladirea ta.
Comunitatea romaneasca este saraca (studenti, someri, batrani cu pensii mici, doar putini sunt aranjati si aceia...nu prea se vad in biserica).
In afara de asta fiecare plange singur, nu are pe nimeni sa se ajute, sa discute, etc. Din pacate comunitatea exista numai in jurul bisericii, in afara ei, nu se intampla nimic.
Au inceput conflictele.
1. Se doreste biserica proprie - dar cum? Bani nu, timp nu, oameni nu...
2. Au luat nastere initiative culturale
Adica m-am gandit sa fac o revista a comunitatii, in care sa punem lucruri frumoase legate de credinta si viata de zi cu zi (sarbatorile lunii, cateheza, stiri care intereseaza comunitatea, vieti de sfinti etc.), pagina culturala si mica publicitate de intr-ajutorare.
Am facut un numar, ca sa sondez piata cum s-ar spune si am impartit la cateva persoane. A placut si ideea si continutul.
Pe de alta parte mi s-au donat multe carti romanesti de catre o familie, si ne-am gandit sa infiintam o mica biblioteca.
Din banii de pe revista, as fi vrut in mare parte sa donam pentru biserica.
Pentru biblioteca nu este spatiu si ar fi functionat, ca si revista in locuinte de privati si prin impartire in biserica (gen cartea prin posta).
Am informat parintele despre initiative (dumnealui insusi ne indemnase la alte activitati), rugandu-l sa ne sprijine.
S-a suparat si m-a scos in fata oamenilor, sa ma critice si sa spuna ca nu trebuie, ca nu se poate, ca nu e voie (n-am inteles de la cine).
Cei care erau incantati de revista, nu m-au sprijinit, n-au scos un cuvant. Erau in mare parte colegii mei de la strana...
Nici restul lumii n-a reactionat.
Pe mine m-a ranit situatia enorm. Preotul, credinciosii, in biserica, sa fiu tratata astfel pentru o fapta care nu este rea? Nu vroiam nimic pentru mine. Eu doar iubesc cartile si scrisul.
Acum ma intreb si va intreb cum sa procedez mai departe.
Nu am alta biserica si am nevoie de biserica pentru sufletul meu. Dar in conditiile astea imi este greu sufleteste.
1. Sa mai merg la biserica, sau sa merg la alta comunitate ortodoxa? Sa ma duc intr-un colt, singura, pentru mine?
2. Sa mai merg la strana in continuare?
3. Ce fac cu preotul, care imi era si duhovnic? Cum sa ma mai spovedesc lui?
Nici nu pot comunica bine cu dumnealui pentru ca nu are timp, nu-mi raspun de la intrebari si probleme. Pe altii ii sustine bine.
Va multumesc anticipat.
Doamne iarta-ne si nu parasi biserica ta si pe preotul si credinciosii ei. Asta ma rog.