Anca,in primul rand,despre sora mea,nu cred ca am spus ca se lauda,eu am laudat-o,ea nici macar nu constientizeaza cat bine face,fiindca mereu se-ntristeaza ca nu a facut destul...
Si sa stii ca am trecut prin destule lucruri ca sa-mi dau seama de cele ce marturisesc,pur si simplu nu pot sa gandesc marginit atata timp cat realitatea si lumea in care traiesc este atat de vasta si de complexa,probabil nici propria-mi mentalitate nu reprezinta o culpabilitate,si ea este data de undeva,nu!!!!Crede-ma,cunosc umilinta profunda a pacatului care poate sa tresare in interiorul omului,mi-a fost dat sa simt atractia nemarginita care poate sa asupreasca un om atunci cand descopera tainele credintei,am trecut prin tot ceea ce un crestin numeste constientizare profunda a relatiei umane cu divinitatea...insa in timp aceste principii si-au diminuat sensul in atatea si-atatea laturi cu care este inconjurat Universul si sufletul lui.Nu pot crede pana la un punct,cred pana la tot ce-atinge insasi existenta lui Dumnezeu,fiindca El nu se diferentiaza prin anumite capacitati,El reprezinta TOT,si-acest tot ne este noua dat sa-l exploram.
|