Anca,ai mai specificat in anumite topicuri ca sunt foarte tanara,nu este asa,am 32 de ani(deci,nu f.tanara),plus de-aceasta o viata destul de trepidanta...astfel incat sa-mi pot face o parere despre ceea ce este in jurul meu,din experiente si trairi...nu din texte.Cine simte ca,cuvintele mele da cu pietre imi pare rau,asta inseamna ca se simte...eu dau cu pietre in perfiditate si ipocrizie,fiindca am constatat ca multi pretinsi crestini sunt extrem de confuzi(nu aici pe forum,ci in viata de zi cu zi),iar faptele lor sunt in contradictie cu relatarile acestora care au mai mult tendinta sa impuna decat sa descopere adevarul inaintea celuilalt.Daca descoperirea lui Dumnezeu se face doar prin purutatea sufletului,ei aici este ADEVARUL,caci multi avem sufletul intinat de pacate si simtaminte prefacute,si le revarsam inaintea semenilor ca si cum acestea n-ar conta prea mult.Iar daca intr-adevar doar cu inima ne putem apropia de Dumnezeu,atunci foarte multi oameni crestini sunt in afara adevarului,fiindca tocmai aceasta inima este cea care ascunde atatea si-atatea lucruri nespecificate.Cuvintele sunt cel mai usor de exprimat,adevarul insa,de cele mai multe ori se afla dincolo de noi.
Traieste mai profund si mai apropiata de crestini si de manastiri si-ai sa constati ca acolo este mai degraba o negare decat un crezamant...pentru ca realitatea se afiseaza in contradictoriu,fiinta umana deopotriva cu realitatea.Nu-i judec,doar ai inteleg ca si oameni,insa cu aceiasi intelegere privesc si religia,prin prisma realitatii umane si-a trasaturilor acestia incontestabile.Este un privilegiu si o virtute sa-L intelegem pe Dumnezeu,dar in aceiasi masura este o obligatie sa ne cunoastem pe noi insine si adevarata tarana din care suntem plamaditi.
|