Stiti ce ma gandesc!,vad ca aproape toti crestinii ai citeaza pe marii duhovnici si preoti ai timpurilor,incearca sa le urmeze sfaturile si sa-i faca pe acestea motivul demn de urmat pe o cale binecuvantata.Dar stiti care este paradoxul!!!??? Ca toti acesti preoti si duhovnici sunt CALUGARI si dau sfaturi si indemnuri sigure pentru noi mirenii(bine-nteles si pt.calugari),ei exprima deseori modalitatile decente de trai crestinesc,pentru mireni.Pai,asa mai zic si eu sa dau sfaturi peste sfaturi de reproducere si sexualitate celor casatoriti,cand statutul meu ma obliga oricum la castitate si oricum nu stiu ce-nseamna viata sociala si de familie,fiindu-mi usor sa ma-nfranez din obligatie si detasare de ispita.Sau,atatea si-atatea indemnuri spre desavarsire intr-o lume haotica si a carei deviza sociala este perpetuarea fiintei,dar si dezvoltarea societatii.Mi se pare,oarecum deplasat faptul ca,crestinii trebuie sa-si zapaceasca fiinta cu teorii care venind de la cei intelepti,sa oblige la o viata desavarsita.Nu este oare un lucru ciudat faptul ca toate aceste teorii sunt emanate de persoane care nu stiu nici pe departe ce-n-seamna societatea civila,ei traind in manastire chiar din copilarie.De ce nu s-au evidentiat cu asemenea carti duhovnicesti preoti de miri,sau chiar mireni care cunosc viata sociala,mireni carora sa le urmam sfatul,venind din experienta proprie,si din lupta proprie cu aceiasi lume controversata si potrivnica.Toata lumea crestina evoca scrierile duhovnicilor monahi...cam contrariata atitudinea.Le este usor acestor preoti sa ne spuna sa traim ca ei(practic,in multe priviinte),ei sunt oricum obligati de imprejurari sa o faca,si le este usor,avand un program si un substitut bine pus la punc.Nu le neg intelepciunea acestor duhovnici,dar nici nu pot sa tin cont de anumite lucruri care,efectiv ating o cota aberanta,adusa realitatii nostre cotidiene.Ei au fost batrani,au apucat,oricum,alte vremuri,au mers pe calea monahicismului de copii,au avut acces limitat la cunoasterea sciala,la informatiile generatiilor noi,au fost restrictionati in ceea ce priveste mass media,televiziune_radio,etc....si-atunci,este firesc ca personalitatea lor s-a axat pe cercetarea cailor duhovnicesti si-a vietii de asceza,a vietii simple,lucru care nu poate sa se conformeze in totalitate vietii mirenesti.De aceia credinta devine greoaie,pentru ca se obliga la intersectarea acestor lumi,sub aceiasi deviza...un mirean n-o sa fie niciodata sub ascultarea unor norme cu tenta monahala...nu pe deplin.Ce-ar fi sa se duca cineva in pustie,sa traiasca la limita subzistentei,cu un pesmet si un cuvant folositor,sa mediteze necontenit la Dumnezeu...si sa scrie carti pentru lumea de-afara,de dincolo de el,involuntar acesta va fi inspirat de propriul mod de viata,omitand intr-o oarecare masura adevarata viata sociala,si astfel ar iesi un haos in viata laica daca aceasta ar incerca sa se incadreze in teoriile acelui pustnic...a carui viata se raporteaza la mult prea putin fata de traiul involburat al laicului.Este bine ca se tinde spre intelegerea bibliei si-a cuvantului lui Dumnezeu,prin editarea atator carti religioase,dar uneori se exagereaza,nu in exprimari,ci in asezarea lor pe un teren incompatibil.Toti imi veti sari in cap,sa ma contraziceti si sa-mi defaimati reactia,dar vreau sa-mi spuneti,CATI DINTRE CEI CARE CITEAZA PE ACESTI PARINTI,ISI TRAIESC VIATA ASA CUM RELATARILE LOR O CERE??? Si totusi,sunt si ei oameni...sa nu uitam,pe-ale lor le stiu doar ei si sunt absolviti prin straduinta si canon,infranare si ascultare....iar in lume prin rabdare si iar rabdare.
|