Tacerea celor intelepti este pentru mine o taina (inca) nedeslusita. Nu stiu cum e sa odihnesti pe altul prin tacerea ta..nu stiu poti sa sezi langa un om si sa il "umpli" de tacerea ta..nu stiu cum e sa taci din smerenie..si sa vorbesti din iubire.. Acestea toata sunt pentru mine taine..si nu e smerita smerenie.. Eu nu am invatat sa tac fratilor, nici macar cand cineva ma dojeneste, nu stiu sa rabd cand sunt nedreptatita, nu stiu sa intorc capul cand unul scuipa in urma mea. Poate pe moment tac, dar mai apoi, ma revolt (in inima sau cu voce tare).. ca imi pare rau ca nu am rabdat pana la sfarsit?...oare mai conteaza??... ce folos ca apoi imi ceri iertare?..sau poate e..nu mai stiu nici eu..inca nu am ajuns sfant..ma zbat vesnic, intre trup si suflet ... Ceea ce stiu insa, e ca as vrea sa invat intai tacerea aceasta "umana". Am nadejde ca dobandinu-o pe aceasta..voi invata in timp, sa tac frumos..