[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Li, nu inteleg ce vrei sa-mi spui.
Cum n-am trait/simtit Taina Cununiei?
Cred ca n-ai inteles tu problema mea.
Eu m-am simtit curata inainte de casatorie si de a trai cu sotul meu, atat in fata lui Dumnezeu, cat si in fata oamenilor.
Dupa casatorie si citind predicile parintelui Cleopa si altele, ma simt murdara, pacatoasa.
Nu fata de Dumnezeu, care mi-a dat impreuna cu Mama sa Taina Cununiei, ci fata de oameni, de regulile impuse de ei. Si am senzatia ca prin aceste reguli tocmai infirma Taina Cununiei si se amesteca in intimitatea familiei.
Taina de iubire sufleteasca si trupeasca vis-a-vis de sotul meu nu are nici un amestec aici. Daca ea s-a schimbat dupa cununie? Greu de spus.Viata este grea si nu poate sa fie totul numai un romantism si o placere.
Mai mult nu mai spun.

Poate fi o senzatie subiectva sau poate intr-adevar ceva nu este bine pus la punct, este nevoie de ceva mai mult pe undeva, etc..

[quote=sophia;135146]Observ ca se poarta dou discutii diferite pe acest fir, dar nu conteaza.
Eu nu vorbeam de barbati, femei si atractia fizica dintre ei, sau adulter.
Vorbeam de relatia trupeasca intre soti.
Unii leaga asta de pericolul de infidelitate, de adulter si de cadere in pacat si ca se tine post trupesc ca sa nu uitam de Dumnezeu.
Eu intreb altceva:
1. De ce nu e voie sa se aibe relatii decat in anumite zile ale saptamanii, fix stabilite?
2. De ce nu e voie sa ai relatii cu sotul/sotia daca te duci a doua zi la biserica? Si nu ai voie acolo anumite lucruri religioase.
Pentru mine asta inseamna ca cei casatoriti sunt considerati pacatosi si murdari.

Ca sa-ti raspund la obiect..

E cam greu sa tii post de mancare dar nu post de la relatiile trupesti si lucrul asta totusi sa se numeasca post.
Adica pana la urma, lipseste finalitatea postului.
Asta inseamna miercuri si vineri.

Referitor la ziua de sambata (referitor la faptul ca mergi la biserica a doua zi dimineata) si duminica (vii de la Liturghie) nu cred ca este vorba de faptul ca ai fi "murdar" intr-un mod trupesc, ci este vorba de starea psihica, emotionala, etc.

Sunt niste stari incompatibile si pur si simplu nu le poti trai pe amandoua in acelasi timp.
Nu poti ajunge la Biserica "infierbantat" si cu anumite amintiri despre noaptea precedenta si totusi sa traiesti intr-un mod adecvat ceea ce se intampla la Sf. Liturghie.
De asemeni, nu poti veni cu trairea de acolo si sa spui ca vrei ceva care se afla undeva mult dedesupt.
Alt restrictii care mai sunt, exista probabil pentru a nu se ajunge la o anumita banalizare a unor gesturi de credinta.

Cum este de exemplu postul care se tine de sambata seara pana a doua si dupa Sf. Liturghie.
La inceput crestinii mancau (impreuna) imediat inainte de Sf. Liturghie, dar pentru ca in acest fel s-a ajuns la diverse nereguli (betie, mancare peste masura - vezi Sf. Scriptura) s-a luat in timp o decizie total opusa.

Un rezumat foarte bun la ceea ce am spus mai sus, sta in rugaciunea pe care o face preotul in altar:

„Nimeni dintre cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul Slavei (Psalm 23, 7-10); căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cele cereşti.”

(cu accent pe "legat", legatura de care de multe ori nu suntem constienti pana nu experimentam si "legatura" cu cele de Sus).

Dar, aceste lucruri depind de fiecare, si din pacate putini inteleg crestinismul ca traire si nu ca o suma de reguli care trebuiesc implinite pentru ca...asa trebuie.

Daca se ajunge la traire, regulile sunt usor de asimilat, daca nu - multe devin inexplicabile, inutile, prea "riguroase", etc.

Si de ce daca ai relatii 1-2 ori pe saptamana, normal si cuminte si in rest iti vezi de rugaciune si viata crestina, inseamna ca uiti de Dumnezeu?

Nu, cine ar sustine contrariul?