Citat:
În prealabil postat de Litanu
Sunt de discutat destule subiecte reale. Nu este cazul sa apelam la scorneli. De unde ati scos-o pe asta cu judecata si trecerea in "Cartea Vietii", efectuate de catre neoprotestanti? Noi nu avem cultul bisericii. Nu consideram ca bisericile noastre ar putea face ceva in locul lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate trece pe cineva in "Cartea Vietii"(expresie biblica, vezi Filipeni 4:3, Apocalipsa 3:5, 17:8, 20:12, 21:27).
|
Nu e vorba de a face "in locul lui Dumnezeu" ci a te ruga ca Dumnezeu sa fie ingaduitor cu el, indiferent care e soarta lui in vesnicie.
Am inteles si punctul dvs. de vedere, nu este vorba de a-l considera un sfat, este pur si simplu indiferenta fata de soarta lui in vesnicie, considerata conform interpretarilor protestante ale Scripturii ca fiind pecetluita o data cu moartea.
Dar asta este deja alta discutie, prefer sa nu deschidem acum o discutie si despre cultul mortilor pentru ca deja sunt altele luuuungi.
Eu vorbesc de ceva mai putin teologic si mai mult practic.
Am fost la o inmormantare adventista.
Toti de acolo vorbeau de raposat ca un sfant in viata (desi daca ai fi intrebat pe cativa in parte ce parere au ar fi spus altceva).
Nimeni n-a zis nici macar o data
"Dumnezeu sa-l ierte" decat o singura data, groparul, care era probabil romano-catolic, in rest s-a vorbit despre el de parca era un sfant proaspat trecut la cele vesnice, era desenat deja in scena invierii, plin de glorie alaturi de Dumnezeu si cu locul rezervat in Cer.
Atentie! Nu vorbesc despre discursuri pline de speranta ci de afirmatii certe, facute nu de credinciosi oarecare care sa zicem ca nu-si cunosc credinta ci de
pastori, care nu erau putini!
Imi explicati si mie pe ce baze faceau respectivele afirmatii sau in ce mod cunosteau respectivii cum va fi judecat si care va fi soarta raposatului?