Citat:
În prealabil postat de AlinB
Un copil atunci cand este copil, purtarea sa este lasata de Dumnezeu la latitudinea parintilor.
Mai tarziu, cand se maturizeaza si devine independent si responsabil, atunci devine sarcina lui personala.
Asta nu se intampla binenteles peste noapte.
Comparatia ta cu copilul la notar este neinspirata si arata exact contrariul a ceea ce vrei sa demonstrezi.
Dpdv legal un copil are drepturi juridice, poate chiar mosteni o avere dar nu o poate administra pana cand nu implineste o anumita varsta, pana atunci parintii sau tutorii lui sunt cei in drept (dar cu drepturi limitate).
Cam asa este si cu harul botezului, copilul il poate primi de mic, ii foloseste, insa il poate utiliza pe deplin doar pe masura ce se maturizeaza si devine tot mai constient de actiunile sale.
|
Comparatia pe care o duci mai departe, ilsutreaza foarte bine conceptia catolica (botez-prima comuniune) sau conceptia protestanta (botez-confirmare) privitoare la valabilitatea botezului pruncilor pana la maturitate. Aceasta este cumva si conceptia ortodoxa?