Citat:
În prealabil postat de Anna
 Nu vreau in nici un caz sa ma considere cea mai frumoasa dintre toate, nici eu nu ma consider cea mai frumoasa persoana si si eu ma bucur de frumusetea oamenilor, ar fi lipsa de dragoste sa imi doresc sa nu se bucure si el de asta. Locul de buba al meu e atractia sexuala, atata tot. Cred ca sunt traumatizata de cum oamenii frumosi sunt imediat transformati in obiecte de placere. Uite, daca o fata spune "ce corp frumos" despre alta fata apoi stiu ca apreciaza frumusetea, dar daca un baiat spune acelasi lucru  Nu mai am mintea nevinovata de mai demult, cand credeam ca barbatii apreciaza frumusetea, nu era ceva atat de "carnal" pentru mine. Atractia asta sexuala pe toate colturile imi face rau. As vrea sa traiesc in lumea nevinovata in care traiam inainte (in interiorul meu zic)  Intr-un fel o invidiez pe Maicuta Sfanta ca "nu stia de barbat". In sens sufletesc spun, pentru ca la ea era si sufletesc, nu numai fizic.
Tin sa precizez ca este o problema exclusiv a mea, n-are legatura cu prietenul meu, am aceasta problema de mai multi ani, de dinainte de al cunoaste.
Imi doresc nevinovatia, sa nu mai judec nici sa-mi mai fie scarba de pacatul asta. |
Pai daca pacatul este al tau, scarba e buna, ca te ajuta sa te feresti de el si duce la vindecare, daca e patima.
Daca e altora si prin asta ii judeci, atunci tine de un context mai general al osandirii aproapelui si trebuie sa te feresti de el in mod general, fara legatura in mod special cu sexualitatea.
Insa s-ar putea sa ii judeci pentru ca la randul tau te simti vinovata pe undeva de el si in loc sa privesti obiectiv in interior arunci vina undeva in exterior.
Sau poate vine dintr-o teama ascunsa, profunda, ca ai sa fii la un moment dat victima unui astfel de mod de a gandi..