Cand spui ca lucruri ca suferinta, bolile, cruzimea sunt rele (ca raul exista), trebuie sa admiti automat ca exista si lucruri bune (ca binele exista). Cand spui ca un lucru este rau si altul este bun, trebuie sa admiti ca exista o Lege Morala pe baza careia sa poti face diferenta intre bine si rau. Dar daca admiti o Lege Morala, trebuie sa admiti si un Legiuitor care a dat aceasta Lege, dar tu pe El vrei sa-l negi, nu sa-L dovedesti. Daca nu exista Legiuitor, nu exista Lege Morala. Daca nu exista Lege Morala, nu exista bine. Daca nu exista bine, nu exista nici rau.

Daca raul exista in lume, nu inseamna ca Dumnezeu nu exista, doar pentru ca nu intervine cand dorim noi sa o faca. Dimpotriva, daca admiti ca raul exista, atunci trebuie automat sa admiti existenta lui Dumnezeu, care a scris in tine Legea Morala care iti da capacitatea sa faci diferenta intre bine si rau (Romani 2:15).

Hai sa ne gandim putin la Eva si Adam, carora Dumnezeu le-a poruncit sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Daca Dumnezeu intervenea si o oprea pe Eva din a duce la indeplinire sfatul sarpelui, oare ce-ar fi gandit Eva despre Dumnezeu ? Oare nu s-ar fi gandit ea ca poate Dumnezeu e rau, si sarpele e bun, din moment ce sarpele i-a zis ca dupa ce va manca, va fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul ? Nu s-ar fi gandit ea ca Dumnezeu e rau, si ca din cauza ca e rau, nu vrea ca sa ajunga si ea ca El ?