A fi crestin-ortodox la nivelul sfintilor este un ideal. Cine se poate ridica la acest nivel? Putini, prea putini. Cu toate astea raman un ideal, caci desi ei nu ne cer sa traim dintr-un pesmet pe zi sau chiar la doua zile, acesta a fost totusi o parte din pretul platit de acesti sfinti pentru a primi Sfantul Duh si pentru a ne lasa noua cartile pe care le-au scris ca invatatura.
Viata crestina nu este o obligatie, ci o optiune. Sunt oameni, pe care ii bucura faptul, ca reusesc sa se roage, sa tina post, infranandu-se de la mancare, bautura, relatii intime, rautate, ura, manie si cate si mai cate. De ce? Pentru ca, facand acest lucru, vad la ei schimbari in bine, pe care si le doresc, in concordanta cu drumul ales.
Cine mai are de rezolvat inca probleme in viata si considera ca locul lor este in lume, e liber sa o faca. Avand liberul arbitru, fiecare decide pentru sine.
Dar in aceeasi masura decide si cel care a ales credinta ca criteriu pentru propria dezvoltare, indiferent daca aceasta hotarare pare de neinteles pentru unii.
Dar daca a ales sa fie cu adevarat crestin, stie si ce obligatii are. A se deghiza in lup moralist ar fi ce mai proasta solutie, caci stie ca va fi judecat dupa cele ascunse, care vor fi scoase la lumina de Dumnezeu.
Cei, care opteaza pentru temele religioase, nu sunt pe forum pentru a invata sa se exprime, ci pentru a se imbogati de la cei cu mai multa cunoastere in ale religiei ortodoxe.