Citat:
|
În prealabil postat de Mircea
Eu cred ca stiinta(vorbind despre tot ce tine de spiritul stiintific) atunci cand este folosita in scopuri benefice, este necesara. Omul fiind o fiinta rationala, are sadita in el aceasta sete de cunoastere. Din pacate de multe ori in istoria sa, omul a pus rezultatele cunoasterii in slujba diavolului. sa ne rugam ca tot ceea ce primim in dar de la Dumnezeu, Atotstiitorul, sa folosim doar pt. Slava sa si folosul nostru.
|
Niciodata binele n-a putut sluji raului, este ca si cum am spune ca ceea ce este bun vine si tine de diavol! Aceasta este hula impotriva Duhului, a Duhului Sfant!
Daca diavolul apare imbracat in inger de lumina, inseamna ca este inger de lumina?, sau ca este in vreun fel lumina, izvor de lumina sau creatorul luminii????????
Nicidecum, departe de noi asemenea hula! Fereasca-ne Dumnezeu!
Daca Sfintii Parinti marturisesc astfel de aparitii, si spun despre ele ca sunt de natura diavoleasca, inseamna de fapt cu totul altceva.
Inseamna ca: 1. Sfintii Parinti marturisesc in stare de har, de gnoza harica (cunoastere harica-care este singura si cea mai sigura cunoastere posibila,), marturisesc deci cum ca esenta dumnezeirii este in veci incognoscibila;
2. Ca progresul in cunoasterea dumnezeiasca este infinit! Cu alte cuvinte stiinta si cunoasterea (episteme-cunoasterea mestesugareasca, si gnoza-cunoasterea prin contemplatia Lui Dumnezeu, cunoasterea smerita, prin pogorarea energiilor Lui Dumnezeu, cunoasterea in si prin iubire, cunoastere infinita!)sunt doua trepte ale aceluias urcus in Dumnezeu!
Sfintii Parinti, munceau si se rugau, aveau rucodelia (lucrul mainilor), altii erau chiar profesori sau conducatori de obsti, aceasta este o cunoastere stiintifica, mestesugareasca oarecum, epistemica; si spuneam si ca exista de asemenea si rugaciunea ale carei trepte in masura in care erau parcurse de Parinti pe masura curatirii de patimi, faceau din acestia, teofori, adica purtatori de Dumnezeu, Biserici insufletite ale Duhului Sfant - aceasta este gnoza (gnosisul)sau cunoasterea smerita, in si prin iubirea Lui Dumnezeu, si curatirea de patimi!
Si mestesugul, stiinta si contemplarea Lui Dumnezeu, adica si episteme si gnosis, nu exista in afara harului Lui Dumnezeu!
Dar adevarata cunoastere inseamna vederea luminii Dumnezeiesti!
Noi umblam in lumina creatiei, a soarelui de fiecare zi, cam asa se poate reprezenta stiinta, mestesugul, episteme. Dar aceasta descoperire, aceasta stiinta, revelata natural, adica in chip firesc omului, care a fost creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, aceasta stiinta (episteme), mai degraba ni-L ascunde pe Dumnezeu, ni-L indeparteaza, raceste dorul dupa Dumnezeu al omului!
Sfintii Parinti insa in afara de lumina acestei lumi, vad, cunosc lumina dumnezeirii!
Adica au cunoasterea deplina, gnosisul, in care progreseaza la infinit!
De alfel Sfantul Maxim Marturisitorul spunea despre invatatura de credinta ca este acea invatatura care nu se uita si nu se termina niciodata! Dar ea se poate dobandi, numai pe masura infrangerii orgoliului, si lepadarii de sine, de patimi si de pofte, de concupiscenta!
De asta spuneam eu ca unii stiu dar nu cunosc, iar omul a facut cardasie cu diavolul si L-a Rastignit pe Dumnezeu "adica a pus rezultatele cunoasterii in slujba diavolului", cum spui tu!
Iar Dumnezeu, de buna voie a ingaduit aceasta, tocmai pentru ca diavolul sa fie desfiintat cu desavarsire!
Spunea un mare scriitor al veacurilor trecute si anume Sthendhal, ca "diavolul nu poate fi impiedicat sa se foloseasca de cuvintele Scripturii". Dar tocmai aceasta desfiinteaza diavolul!