Trambitza nr 5
[SIZE=3]În căutarea sensului suferintei[/SIZE]
[SIZE=+1] Părintele Ioan Iovan de la Mănăstirea Nasterea Maicii Domnului de la Recea (Mures) a intrat de mult în legendă. În cercurile ortodoxiei române este un adevărat mit. De-o cuviosie si de-o modestie uneori stânjenitoare si o sinceritate vecină cu inocenta, păritele Ioan, ajuns la vârsta de aproape 80 de ani, respinge aura de martir ce i se face, preferând să rămână monahul care urmează calea mîntuirii lui Iisus Hristos, si duhovnicul totdeauna bucuros să asculte si să aline suferintele celor care-l caută si-l cercetează. [/SIZE]
"Binecuvântat să fie Dumnezeu care cu pronia Lui divină a transformat o râpă cu un cimitir vechi, într-o 'grădină suspendată' a Maicii Lui, oferind un lăcas sfânt si sfintitor neamului nostru crestinesc si românesc."
[SIZE=+1][COLOR=#ff0000]Parintele Arhimandrit Ioan Iovan [/COLOR][/SIZE]
"S-a deschis o fereastră către cer si o părticică din frumusetea nemărginită a Lui s-a răsfrânt pe pământ si a iesit ca prin minune o mănăstire ce întruchipează statornicia neamului nostru românesc întru jertfelnicie, întelepciune, curătie si generozitate."
"A trăi nu înseamnă pentru noi decât a ne jertfi unor interese comune, pentru a aduce semenilor eterne si sfinte servicii".
[SIZE=+1][COLOR=#ff0000]Maica Stareta Stavrofora Cristina[/COLOR][/SIZE]
"Parintele Ioan de la RECEA
de Laurențiu Melinte La Manastirea Recea nu se ajunge usor. Faci opt ore cu trenul de la Bucuresti la Targu Mures si apoi mai iei un tren, pret de 15 kilometri, pana ajungi in statia Vidrasau. Acolo coboara multa lume, iar in zilele de mare sarbatoare sau de post, in curtea Manastirii e potop de multime. Aproape toti vin a se spovedi si a cauta alinare de boala sau alta suferinta la parintele Ioan. Nu o data se intampla ca ei sa astepte 2-3 zile pana sa ajunga la parintele.
E foarte greu sa-l descrii pe parintele Ioan Iovan. E o prezenta puternica si, in fata unui asemenea duhovnic, cuvintele bat in retragere. Chiar daca nu-l cunosti, cand parintele Ioan intra in biserica, stii. Pur si simplu, umple biserica de lumina atunci cand intra in ea. La predica, e la fel de puternic. Ca marii duhovnici, e aspru si cald in acelasi timp. Te tine la distanta si, deopotriva, te imbie sa te apropii.
Oamenii vin la Recea deoarece stiu ca parintele Ioan e vazator cu duhul. Multe se marturisesc despre el. O femeie vaduva voia sa-si vanda casa si sa se mute la fiul ei. N-a apucat sa spuna nimic. In timpul rugaciunii, parintele i-a pus ca din intamplare mana pe cap si, intrerupandu-se, i-a zis: "Nu-ti vinde casa". Un student imi spunea ca, venind la parintele si ezitand sa-si descarce sufletul, acesta i-a spus in soapta, la ureche, pacatele pe care le facuse si pe care nu le marturisise nimanui niciodata. Multi ii stiu puterea, dar putini ii cunosc viata parintelui: faptul ca a fost, inainte de razboi, preotul Manastirii Vladimiresti, unde vietuia maica Veronica si calugaritele fecioare; ca a facut ani grei de inchisoare in timpul comunistilor; ca e unul din cei mai mari duhovnici pe care ii are acum neamul romanesc.
Spital duhovnicesc
Recea e manastire de maici, dar gratie parintelui a devenit ceea ce Sfintii Parinti numesc spital duhovnicesc. Maica Stareta, Cristina, care l-a ingrijit pe parintele Ioan cat timp acesta a fost surghiunit la Plumbuita, langa Bucuresti, este de o infinita delicatete cu toti cei ce se impartasesc, si aproape toti cei care vin la Liturghie se impartasesc, dupa ce s-au spovedit.
Oamenilor care, bolnavi fiind, vin la Recea pentru ajutor, li se cere sa citeasca timp de 40 de zile "Paraclisul Maicii Domnului", sa ajuneze in sapte zile de vineri pana la orele 15, dupa care sa manance mancare de post si, tot in acea perioada, sa participe la Taina Sfantului Maslu. "E-adevarat, spune parintele Ioan, multi au venit aici si s-au vindecat de boli grele: cancer, boli de inima, dar acestea sunt minuni, nu le putem controla. Daca pe mine nu ma pot vindeca, cum pot eu vindeca pe altii?"
Foarte multi credinciosi vin la Manastire pentru ca li s-au intamplat mari nedreptati (de la hotii mai mici sau mai mari). Si lor li se cere colaborarea (preotul nu poate face nimic de unul singur): sa citeasca zilnic Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina, pana la repararea nedreptatii.
Inceputurile
Parintele Ioan s-a nascut in 1922 (are 77 de ani, dar nimeni nu-i da mai mult de 60). Parintii lui erau preotul Gavril si presbitera Maria. Este licentiat in teologie (lucrarea de licenta "Sfanta Impartasanie - calea desavarsirii crestine" a fost publicata de curand) si a urmat trei ani cursurile Facultatii de Drept. Admis la doctorat in 1947, a studiat doi ani cu parintele Staniloae. In 1947 pleaca la Manastirea Vladimiresti, langa Tecuci. Pe 27 noiembrie 1949 este tuns in monahism, cu numele de Ioan, iar in decembrie 1949 este hirotonit ieromonah (adica preot monah) pe seama Manastirii Vladimiresti. Aici, parintele Ioan a slujit pana in 1955. Pana in 1955, Vladimirestiul a fost un "Lourdes romanesc in coasta Uniunii Sovietice", dupa expresia lui Gheorghe Apostol, unul dintre cei mai odiosi demnitari comunisti ai vremii, el insusi de loc din Vladimiresti si fost coleg de clasa cu Maica Veronica, ale carei vedenii - care au inceput in 1937 - au ajuns faimoase in intreaga Romanie. Vremurile in care a fost preot acolo au fost cu adevarat extraordinare, un adevarat miracol pe pamant romanesc.
Vladimiresti
In fiecare duminica, pe vremea celei mai cumplite conduceri comuniste pe care a avut-o Romania (1947-1955), veneau sa participe la Liturghie, in aer liber, si sa asculte predica parintelui Ioan, cel putin 20.000-30.000 de oameni, ceea ce a infuriat la maximum autoritatile comuniste. Nu era predica sau cateheza in care parintele Ioan sa nu aminteasca vedeniile Maicii Veronica cu privire la viitorul Romaniei; parintele le numea "Biblia neamului romanesc". Oamenii se asezau in genunchi cand predica parintele, chiar daca afara era noroi!!!, spune parintele Mihai Lungeanu, unul din cei care au facut ani grei de puscarie pentru ca au refuzat orice compromis cu comunistii.
In 1953, in timpul unei predici la care asista si un imputernicit al puterii comuniste, parintele Ioan face o criza de hemoptizie. Desi venise ca sa-i gaseasca noi capete de acuzare, imputernicitul comunist este atat de impresionat incat, la o sedinta la care convocase mai multi preoti din ierarhia B.O.R., le spune: "Acesta este preot adevarat, nu voi!".
Complotul
Este greu de crezut, dar nu numai comunistii au dorit distrugerea Vladimirestiului, ci si Patriarhia! In august 1954, parintele Ioan este acuzat de erezie, intr-o scrisoare semnata, intre altii, de parintele Cleopa, de parintele Petroniu de la Sfantul Munte, de Mitropolitul Antonie Plamadeala (cel care a intervenit la Sfantul Sinod si a obtinut ridicarea caterisirii parintelui Ioan, dupa ce acesta din urma a iesit din puscarie) si de parintele Arsenie Papacioc. Parintele Ioan era acuzat ca face spovedanie colectiva (cum se practica, de altfel, la inceputurile crestinismului - fiecare isi spunea pacatele cu voce tare in fata celorlalti!) si ca da impartasania prea usor.
S-a recurs la o inscenare. Parintele Ioan era chemat la Patriarhie "sa fie facut mare, acolo", iar aceasta "chemare" se combina perfect cu presiunile facute de Securitate ca parintele Ioan sa plece de la Vladimiresti.
Maicile de la Vladimiresti, in frunte cu Maica Veronica, nu voiau sa plece: "Noi ascultam de Maica Domnului, nu de Patriarhie". Dar se uita prea usor si nu se vorbeste deloc astazi despre vedenia Maicii Veronica, care, in timpul anchetelor de la Patriarhie si a continuei prigoane a comunistilor, l-a vazut pe Domnul Iisus Hristos in usile imparatesti ale altarului, spunand: "Aici, Eu fac judecata!".
In 1955, parintele Ioan se hotaraste sa-si faca publica pozitia si adreseaza un memoriu conducerii Statului Comunist si conducerii Bisericii Ortodoxe: "Daca se spune ca lupta partidului, adica a ateismului, trebuie sa fie dusa ideologic contra credintei si a lui Dumnezeu, atunci de ce se pedepsesc elevii, studentii, militarii, invatatorii si alti membri de partid pentru ca merg la Biserica? In ce consta libertatea religioasa, care sunt limitele ei? Daca este o colaborare intre Biserica si Stat, atunci de ce Statul are drepturi nelimitate si se amesteca grosolan in toate ale Bisericii, inclusiv in predici si slujbe, pretinzand sa fie scurtate sau chiar anulate in anumite zile? Unii au zis ca suntem reactionari: in sens duhovnicesc, au dreptate - vrem sa fim reactionari pana la moarte, impotriva diavolului si a ucenicilor sai. Altii ne-au spus ca suntem un Lourdes romanesc, un centru mistic in coasta Uniunii Sovietice. De fapt, manastirea este un centru duhovnicesc asezat de Dumnezeu in coasta lui Anticrist".
continuarea mai jos
|