[COLOR=#02171d]“Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dummnezeu,[/COLOR]
[COLOR=#02171d]căci Dumnezeu este iubire.” (I Ioan 4, 8 )[/COLOR]
Arhimandritul Ioan Iovan de la Manastire Recea a trecut la Domnul, ieri(17 mai), cu putin timp inainte de implinirea varstei de 86 de ani. Parintele Ioan Iovan a fost un marturisitor al lui Hristos, care a purtat cu vrednicie jugul preotiei atat in vremea regimului comunist (infruntand 9 ani de temnita), cat si dupa 1990, de cand a slujit ca preot si duhovnic la manastirea cu hramul „Nasterea Maicii Domnului” de la Recea, de langa Targu-Mures.
IPS Andrei, arhiepiscopul Albei Iuliei, a spus despre parintele Ioan Iovan ca “parintele a fost un marturisitor al lui Hristos. Cu orice risc si-a exprimat crezul sau, fiind un mare misionar. Misiunea lui si-a tras convingerea pe care o avea, si anume ca se poate regenera viata noastra duhovniceasca printr-o regasire a comuniunii cu Hristos in Sfanta Euharistie. A fost un misionar care l-a propovaduit pe Domnul Hristos euharistic, iar noi nadajduim ca Domnul Hristos il va face partas al ospatului credintei cel vesnic“.
Slujba inmormantarii parintelui Ioan Iovan va avea loc luni, 19 mai 2008, de la orele 12.00, la Manastirea Recea.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
dintr-un interviu:
"............
[COLOR=black]C.N.:[/COLOR][COLOR=black] Cum a fost mai departe? Timpul trecea si în puscării.[/COLOR]
[COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] Regimul greu de detentie făcea numeroase victtime. De pildă, în puscăria din Aiud difteria făcea ravagii. Medicii treceau pe lângă noi fără să ne ia în seamă, uneori aruncându-ne bajocoritori: “Ăstia-s criminali, nu merită să trăiască.”. Apoi era si cinismul fără de margini al unor gardieni, care, desi erau proveniti din sate, când veneau să-i scoată pe cei decedati exclamau rânjind: “Aici numai doi au crăpat!…”[/COLOR]
[COLOR=black]Trecuse timmpul, iar în urma detensionării relatiilor politice dintre Est si Vest, în virtutea unor conventii internationale, sporise încrederea că multi dintre noi vom supravietui si vom iesi din puscărie. Regimul comunist a înteles că nu ne va putea suprima pe toti, că multi dintre detinutii politici vor reveni în colectivitătile din care făcuseră parrte, si-au inventat un perfid plan de REEDUCARE a detinutilor politici.[/COLOR]
[COLOR=black]În schimbul promisiunii că vei fi eliberat mai repede, trebuia să-ti rernegi toate principiile si credintele, să accepti că esti vinovat si mai ales să te lepezi de credinta în Dumnezeu. Te puneau să lauzi toate “binefacerile” comunismului si ale ateismului. Bietii oameni, înfometeti, schigiuiti, umiliti în fel si chip, în speranta eliberării au acceptat “reeducarea”. Ce nu făcea omul pentru o farfurie de ciorbă ! Surpriza cea mai mare au constituit-o unii intelectuali reputati, care n-au rezistat presiunilor fizice si psihice si s-au prostituat. Grupul celor care se împotriveau acestor manevre era tot mai restrâns. Eram toti schilavi si slabi, tinuti mai mult la izolator, hrăniundu-ne cu resturile de mâncare de la reeducati, care declarau solemn că niciodată nu vor uneli împotriva regimului comunist.[/COLOR]
[COLOR=black]Pentru a nu rămâne neatinsi de programul lor de reeducare, celor de la izolator ne-au băgat în celule microfoane pentru a-i auzi pe cei de la reeducare cum se autoflagelează. Se întreceau într-un spectacol macabru, renegându-i si pe propriii părinti. Căci comunistii îsi propuseseră să distrugă în oameni până ce si cele mai slabe pâlpâiri de demmnitate, să-i compromită grav si să-i dezonoreze încât să iasă din puscărie cu un acut sentiment de culpabilitate.[/COLOR]
[COLOR=black]C.N.: [/COLOR][COLOR=black]Asa se poate explica tăcerea multora dintre ei după ce au iesit din puscărie?[/COLOR]
[COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] E si aceasta una dintre explicatii.[/COLOR]
[COLOR=black]C.N.:[/COLOR][COLOR=black] Am înteles că s-au făcut presiuni asupra Dumneavoastră să acceptati reeducarea până cu putin timp înainte de a fi eliberat.[/COLOR]
[COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] Dumnezeu m-a ajutat să nu accept asemenea fapte de umilintă si am supravietuit, măcar că în urma unei altercatii verbale cu comandantul închisorii de la Aiud, colonelul Crăciun, care a sperat până în ultima clipă să mă determine să fac o concesie cât de mică propunerilor lor, m-a bruscat exclamând că constructia socialismului nu stă într-un popă reactionar si am fost dus la zarcă, unde cei mai multi detinuti politici si-au pierdut viata.[/COLOR]
[COLOR=black]C.N.: [/COLOR][COLOR=black]Ati iesi din închisore în 1964. De atunci ati trăit în liniste si pace?[/COLOR]
[COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] Securitatea m-a urmărit permanent. Am fost arestat si condamnat din nou în trei rânduri: în 1966, în 1968 si-n 1970. Ultima oară au găsit asupra mea drept corp delict patrafirul…[/COLOR]
[COLOR=black]După treisprezece ani de puscărie, de hărtuire de către securitate, uneori mergând pe străzile Bucurestiului si aminindu-mi de actiunile lor bestiale, mă întrebam dacă Securitea nu-mi poate cunoaste si gândurile.[/COLOR]
[COLOR=black]Ura lor era fără margini. Eu mi-am propus să-i iert si să-i iubesc, să mă rog pentru toti tortionarii din puscării si nefericitii lor informatori. Si cred că am reusit."[/COLOR]
|