Mânia este pofta de răzbunare şi poate fi bună sau rea.
Mânia bună nu numai că nu este păcat dar ai şi plată de la Dumnezeu pentru aceasta.
Mânia bună este atunci când vei vedea pe cineva că greşeşte cu defăimarea sfintei Legi şi mâniindu-te supra lui să-l pedepseşti atunci când:lucrează sărbătoarea ,când îşi bate joc de sfânta biserică şi de cele sfinte.
Mânia rea este când te superi pe cineva fără vreo pricină când acuzi pe nedrept.Din mânie se nasc şi alte greşeli:
-strigarea cu voce tare,urgia,hula,bătaia,ocara bârfa şi câte altele.
Făcând acestea păcătuieşti în mai multe feluri.
-te răzbuni pe cineva fără să ai drptate căci nu s-a făcut judecată,
-pleci fără pricină dintr-un loc căutând altul cu oameni care fac acelaşi păcat în loc să cauţi să te îndrpţi pe tine,
-faci hulă care este mai mare păcat decât multe altele,faci bârfă căci te îndrptăţeşti pe tine cel mânios,
-din mânie te vei jura sau te vei blestema pe tine,tot din mânie vei blestema pe cel pe care eşti furios şi aceste poate fi nevinovat sau este mamă,sau tată sau duhovnicul tău şi atunci mare păcat faci.
Cu cât este omul mai mândru cu atât este mai furios atunci când îi este atinsă mândria sa.
Dacă cineva te-a insultat sau nedreptăţit a vorbit de tine sau s-a mâniat pe tine acela lui mai mult rău şi-a făcut decât ţie.
Niciodată să nu ne mâniem asupra celor ce ne necăjesc.Mai bine plecăm şi stăm deoparte până trece mânia căci aşa facem şi când vine furtună cu tunete şi fulgere.Nu stăm în calea lor ci ne adăpostim .
(câteva idei scrise din memorie din învăţăturile lui Agapie Criteanul care a pusnicit în Sfântul munte)