spicuiri din articoul de mai sus
"Faptul este evident in asumarea necritica a unor probleme si raspunsuri din afara contextului sau natural, fenomen denuntat de miscarea neopatristica - reprezentata de elita teologilor ortodocsi din secolul XX, de la parintii G. Florovsky si P. Florensky, trecand prin V. Lossky, P. Nellas si P. Evdokimov, pana la parintii J. Popovici si D. Staniloae - ca o adevarata captivitate babilonica."
Deci este o influenta occidentala pana la ura sa interpretam parintii asa cum o face Seraphim Rose (cu tot respectul)
"Vladimir Lossky afirma ca, neavand preferinte filosofice, Biserica a utilizat mereu cu multa libertate filosofia/stiinta, in scopuri misionare (etosul acomodarii la exigentele unui context anume), fara a avea de aparat aceste adevaruri trecatoare. De aceea, spune el, nici cosmologiile moderne nu afecteaza in vreun fel adevarul fundamental descoperit Bisericii: teologia se impaca preabine cu orice teorie stiintifica despre univers, cu conditia ca aceasta din urma sa nu-si depaseasca limitele, incercand sa nege tot ceea ce se afla in afara campului sau vizual."
"Or, stiinta trebuie sa se limiteze la a cerceta, la a descrie lumea, la explicatii, uzand de instrumentarul sau teoretic si tehnologic, lasand teologiei posibilitatea de a interpreta modelele propuse, din perspectiva revelatiei divine. Vocatia stiintei este descrierea, nu hermeneutica (realizata de obicei, ideologic, in numele "luminilor" ratiunii autonome), iar a teologiei interpretarea, nu cercetarea (desfasurata, sub numele creationismului stiintific, in numele unei iluzorii stiinte biblice"
"Din punctul traditiei Bisericii- care este factorul resemnificarii diverselor texte ce alcatuiesc Scriptura, exprimat prin chiar ordonarea lor in canon (potrivit unor criterii exclusiv eclesiale), fapt ce implica o detasare de sensul istoric si literal al celor relatate -, textul a fost graitor pentru oamenii primei antichitati, apoi, in transcrierea elenistica (operata de Parinti), relevant pentru crestinii primelor veacuri, si ramane la fel de graitor pana azi."
"Pentru o apropiere evlavioasa, trebuie sa se tina seama de faptul ca Scriptura foloseste un limbaj iconic, poetic, imprumutand metafore si imagini mitice curente in acea vreme (din sensibilitatea semitica, din gandirea chaldeeana si din cea egipteana), limbaj care trebuie descifrat cu atentie, in ambianta Duhului Sfant - in care a fost redactat si resemnificat (2 Pt 1, 20-21) -, pentru ca mesajul sa poata fi redat inteligibil omului zilelor noastre, fara tradarea sensului originar. De asemenea, un limbaj sacral, care nu poate fi abordat riguros prin hermeneutica moderna atee ("demitologizanta") ori prin investigatia stiintific-literala. Literalismul creationistilor de astazi, spre pilda, e semnul mai curand al idolatrizarii literei decat al cunoasterii Scripturii. Un asemenea literalism este la fel de inadecvat - in privinta resemnificarii eclesiale a textelor - ca si criticismul istorizant al interpretarilor liberale."
"Tocmai pentru ca Parintii au indraznit sa transpuna mesajul teologic al creatiei in alta haina decat cea semitica, trebuie spus ca nici interpretarile patristice - dependente de contextul cultural al vremilor - nu pot fi luate ad litteram, ca solutii pentru provocarile stiintei de acum. Teologia trebuie sa repete azi lectia Parintilor, observa parintele Dumitru Staniloae, nu sa repete ceea ce au spus acestia la vremea lor, in contextul unor paradigme disparute."
Deci sa invatam lectia parintilor, duhul lor, nu litera.
Sa aplicam mistagogia pusa la punct de ei, si noi, insa nu exact la fel.
Va urma...
|