"Putea sa le explice de ce nu e bine sa stea la el in templu, un zeu trebuie sa gaseasca o modalitate de a face pe cineva sa inteleaga altfel decit prin forta. Daca un zeu foloseste forta ce se asteapta de la om?"
Ei, le-o fi si zis, nu s-a pastrat tot ce a zis el.
"Eu nu te contrazic. Vreau sa scot in evidenta numai ca metodele sale sint umane, cu sentimente umane, adesea si ele paradoxale. "
OK, tie asa ti se pare, mie nu.
Nu este uman sa zici ca esti Fiul lui Dumnezeu daca nu esti. Este paranoia!
"Iubirea divina e comunista pentru ca e utopica. Visam la ea stiind ca nu se poate realiza.
Cred ca diferenta intre modul meu si al tau de gindire este ca la mine omul a fost rau (in sensul de animalic) si a devenit bun si incerc sa gasesc o modalitate de a-l face din ce in ce mai bun iar tu crezi ca a fost odata perfect, bun, a cazut si a devenit rau si acum doresti sa il aduci inapoi la acea stare. Corect?"
Nu, crestinismul nu doreste sa-l aduca in aceeasi stare, starea lui Adam era de inceput, de o perfectiune potentiala, de o bunatate potentiala. El trebuia sa treaca 'de la chipul la asemanarea lui Dumnezeu', adica de la garunte la planta. (e doar o imagine)
Cum a esuat, Dumnezeu s-a facut om, a asumat conditia umana cazuta, si i-a dat posibilitate omului sa isi reia calea de la care se abatuse. Drumul este infinit, nu este catre un moment static, scopul este ceea ce sf. Gregorie de Nyssa numeste epectasis, adica tindere infinita catre Dumnezeu.
|