Muguraș de floare
E zvon de primăvară în tot albastrul zării,
Narcisa înflorește la tâmpla așteptării,
Cald, albul de miresme îmi înfășoară dorul
Ca tânăra mămică ce-mbrățișează-odorul.
Se pregătesc petale să-nfeșe copilașul
Venit ca dar din ceruri, zâmbind ca îngerașul...
Când razele de soare dezmiardă ochișorii,
Trei lacrimi de mămică sărută obrăjorii.
Privesc cu drag minunea ce-n brațe se frământă,
Un zâmbet mă surprinde și inima îmi cântă,
Se naște-n mine dorul de-o largă-mbrățișare,
Dar brațe de mămică fac taina mult mai mare.
Un gângurit de înger și-un plâns ca de vioară
Răzbat în largi ecouri ce inima-nfioară...
Când mâna-mi tremurândă atinge obrăjorul,
Un muguraș de floare alină-ndată dorul.
Și bucurii și temeri încep să mă cuprindă,
O taină-nrourată vor inima-mi s-aprindă...
E lacrima minunii că-s mamă de mămică
Și-i taina și fiorul de-a fi din nou bunică...
|