Aici as vrea sa scriu cateva ganduri avute atunci cand tarile NATO au bombardat Serbia, survoland tara noastra. Ii sprijineau astfel pe albanezii din Kosovo care sunt musulmani.
Viata intr-o tara aflata sub bombe
Oare cum este viata oamenilorintr-o tara aflata sub bombe? Cum vad viata si ce simt cei, asupra carora se revarsa ploia ucigatoare a bombelor, acum primavara cand Bunul Dumnezeu a randuit cerului sa dea ploia binefacatoare semanaturilor oamenilor?... Ploaie care cada peste pamantul cotropit de moarte!
Dumnezeu este Bun si ii apara pe toti oamenii, indiferent de religia pe care o au, acoperind cerul cu nori si plouand asupra celor care fug pe drumuri, incercand sa-si scape viata.(am scris dupa ce un avion american a bombardat un pod pe care fugeau kosovari(sarbi sau albanezi)). Avioanele nu bombardeaza bine cand cerul este inorat. Oare oamenii care au declansat acet razboi nu isi dau seama ca semand moarte vor culege moarte?! (si iata ca in 2001, la 2 ani, au fost loviti in New York). daca cei care manuiesc aceste arme ucigase ar vedea lacrimile din ochii copiilor ingroziti, bratele si corpurile parintilor acoperind trupurile fiicelor si fiilor, umerii garboviti si capetele albe, impovarate de griji si ani ale batranilor! Sau daca ar auzii plansul sfasietor al intregii lumi materiale si spirituale, strivite de moartea pe care ei o slujesc, ar mai declansa aceste arme?...
Este foarte trist sa privim cum ceea ce se intampla in tarile in care se poarta razboaie, alimenteaza raul cu care o parte din omenire, raspunde bunatatii nemarginite a Domnului. sa ne rugam Lui, sa aduca pacea in aceasta lume chinuita...:(