Citat:
În prealabil postat de emanuel2007
" In primul rind, admitind ca ar fi asa, toate sufletele s-ar mantui. Nu-mi pot imagina ca ar putea fi unul chiar intr-atita de pervers incit sa prefere sa ramina acolo. Si-atunci care ar mai fi rostul vietii?
"
pai e posibil ca toate sufletele sa se mantuiasca , avem noi ceva impotriva la asta ? eu unu m-as bucura enorm de asta , si cred ca oricine ...
insa , poate sa exista si oameni care nu vor voi sa se mantuiasca si sa ramana in iad pe vesnicie ... iaca ca poate exista si una ca asta ! diavolul si dracii sunt niste exemple clare in acest sens : ei nu vor sa se pocaiasca chiar si daca infunda pentru asta chinurile iadului ; insa , par paisie a scris ca si daca diavolul s-ar pocai ar fi primit in rai ...
deci posibilitatea e deschisa vesnic pentru orice suflet , oricine se poate pocai chiar si dincolo si sa se mantuiasca ... insa dincolo e mult mai greu sa te curatesti de pacate ca nu ai ajutor de la nimeni , decat de la rugaciunile sfintilor din cer ...
"In al doilea rind, si iarasi admitind ideea ta, nu te poti mintui de unul singur. Ai nevoie si de Har, ceea ce ma indoiesc ca ar curge si in iad."
da , ai nevoie si de har , insa harul exista si in iad , e prezent peste tot , pana si in fundul iadului ; ba mai mult : iadul nu este altceva decat tot harul lui Dumnezeu , insa e un har respins , nu acceptat ; in cealalta lume , nu mai este ca aici , acolo harul e ca lumina soarelui din aceasta lume , ca mancarea si bautura si ca aerul : acolo harul dumnezeiesc este atata de presant , incat daca il respingi ( din pricina patimilor acumulate ) te chinui ; acolo , fara har , e ca si cum ai trai aici pe pamant fara lumina complet , fara mancare , apa si aer : deci te-ai chinui si ai muri ... asa si dincolo , cine respinge harul e ca si mort , e un suflet mort si se chinuie ; iar harul , dincolo este atata de presant , incat daca il respingi te chinui , de aia sfintii parinti au definit iadul ca fiind biciul iubirii lui Dumnezeu : ei au zis ca iadul este iubirea lui Dumnezeu fata de pacatosi , iubire pe care ei o insa o resping ; ori , iubirea liu Dumnezeu e tocmai harul ... deci harul este prezent si in fundul iadului , ba mai mult , chinurile din iad sunt tocmai din pricina respingerii harului care este prezent in fundul iadului la fel de mult ca si in rai ...
|
Ceea ce spui tu nu-i tot un fel de apocastaza, o erezie? Eu n-am nimic impotriva ca toti oamenii sa se mintuiasca, numai ca ne place sa-l vedem pe Dumnezeu ca Dragoste si Mila, cu Har nesfirsit si pretutindeni (chiar si-n iad dupa spusele tale), dar uitam sa ne aducem aminte ca Dumnezeu inseamna si Dreptate. Din ce spui tu reiese ca exista doua feluri de mintuire: una in trup, omeneasca, si o alta in afara trupului, dupa moarte. Ce-a de-a doua mie mi se pare incomparabil mai facila, fiind lipsit de toate ispitele carnii si cu o intelegere mult mai mare a Lumii Nevazutelor. Daca as putea sa aleg intre cele doua, ce-ti inchipui ca as face? Si daca toti am avea sansa sa alegem, nu mai vad care ar fi rostul vietii, cu consecinte immediate in ce priveste intelepcinea lui Dumnezeu, pentru ca tot efortul Creatiei si incarnarea Logosului devin gratuite. Insa Mintuitorul a spus: “Eu sint Calea, Adevarul si Viata”. Prin exemplul Sau inteleg ca eu trebuie sa-mi lucrez mintuirea in trup si pe acest Pamint.
Nu stiu daca comparatia pe care o faci cu diavolii e si corecta. Mai intii, diavolii nu sufera inca (ba as zice ca zburda bucurindu-se de libertate aprope deplina pina la sfirsitul lumii), apoi, ei sint finite spirituale (intregi), in timp ce sufletele celor morti sint incatusate, deja in suferinta, doar entitati spirituale, pentru ca omul nu e complet decit in trup. Nu cred ca ar putea exista un suflet care sa poata si sa nu vrea sa se scoata de acolo. Si de-aici ajungem din nou la apocastaza. De ce? Pentru ca asa ne convine sa-l intelegem pe Dumnezeu, numai Dragoste si Mila (uitind ca inseamna si Dreptate) …