Ory, ce spui tu e rodul impresiilor tale. Ti se pare ca ai ajuns sa cunosti ceva, dar oare asa e?
Da, trebuie sa fim rigizi si crispati, în lupta permanenta cu cele mai fine gânduri, emotii, miscari. Timpul de acum nu e timp de odihna ci de lupta. Trebuie sa fugim de apropierea celorlalti, fiindca trebuie sa fim permanent cu Hristos, nu cu oamenii.
Tu spui ca la sarut te atrage tocmai caracterul lui de tabu. Aceea s-ar putea sa fie constiinta care te avertizeaza ca nu e bine ce faci.
Când omul pierde curatia si puritateape care o avea când era copil nu-i mai ramân decât placerile trupesti si nu mai vede dincolo de trup, de aceea si li se pare ca cunoasterea trupeasca e un câstig. Dar oare e? Unde e Dumnezeu în aceasta? Unde e Duhul Sfânt?
Spui ca sarutul face trecerea de la cunoasterea vizuala la una mai profunda, data de aspectul tactil. Ciudata forma de cunoastere. Ce parere ai de faptul ca Parintii spuneau ca trebuie sa ne înfrânam simturile?
Cum putem discerne cine are dreptate, tu sau Parintii? Parintii se straduiau sa se smereasca, considerau mintea lor o inselotoare si se bazau pe insporatia divina. Tu esti increzatoare in propriile impresii, dar daca tot ce ti se pare e fals?
|