[Florin-Ionut]

Dar să revenim la numărul catârilor Iudeilor
sloboziţi din robie şi să privim după putere la sensul
spiritual din el. "Catâri, zice, erau opt sute patruzeci şi
cinci". Numărul acesta indică nepătimirea desăvârşită a
minţii faţă de cele sensibile şi de simţuri, în temeiul
deprinderii de a nu rodi păcatul, adică a deprinderii de a nu
naşte păcatul. Căci numărul "opt sute", luat în înţeles de laudă,
înseamnă nepătimirea caracteristică a veacului viitor,
numărul "patruzeci" indică lucrurile sensibile, iar "cinci"
indică simţurile.

"Iar asini, cinci mii cinci sute douăzeci şi cinci".
Asinul este trupul care slujeşte sufletului, purtând
poverile şi ostenelile faptelor pentru dobândirea virtuţii; cu
alte cuvinte, deprinderea virtuoasă a trupului. Tot astfel de
asini au avut fiii marelui lacov de au putut aduce din Egipt
în pământul făgăduinţei grâul trebuincios hranei, adică
cunoştinţa duhovnicească, adunată din contemplaţia naturii
ca din Egipt şi închisă în sacii cugetărilor, pe care îi pun prin
făptuire deasupra trupurilor, transportându-i spre viaţa
viitoare.

Numărul o mie este unitatea, ce nu mai are
lipsă de desăvârşire. Căci el cuprinde raţiunea cea mai
deplină a unităţilor dinainte de el, ca şi pe a lui însuşi. De
aceea şi când e înmulţit dă iarăşi o unitate şi nu o decadă.
Când rezultatul înmulţirii numărului o mie este o unitate,
cum zic cei ce au pătruns în înţelesul numerelor. Pe drept
cuvânt deci treimea miilor înseamnă învăţătura teologică
despre Treime, pe care cel ce o posedă împreună cu
desăvârşita virtute părăseşte Babilonul spiritual.
Litera "Tau" (T) este semnul crucii, păstrând
în forma ei înfăţişarea crucii. Iar "Iota" (I), ca literă iniţială a
lui lisus, adică numele înfricoşat. "Ita" (H), ca iniţială şi ea,
exprimă fermitatea virtuţii. Patriarhul Avraam,
transformându-le tainic pe acestea în număr, a ieşit cu
îndrăzneală împotrivă puterilor vrăjmaşe, având trei sute
optsprezece slugi, adică toată învăţătura teologiei,
simbolizată prin trei sute (T), taina negrăită a întrupării
Cuvântului, reprezntată prin zece şi modul desăvârşit al deprinderii neclintite în virtute, exprimat prin opt (H).
Toate acestea Scriptura le-a numit slugi născute în casă, ca
unele ce sunt roduri dumnezeieşti după har ale inimii celui
ce le-a dobândit.

Numărul o sută este decada înzecită a poruncilor dumnezeieşti.

Numărul şase este indicaţia desăvârşită a
existenţei lucrurilor. Iar numărul zece înseaamnă putinţa
existenţei fericite a lucrurilor. Deci înzecind cineva pe şase,
sau înşesind pe zece, capătă pe şase zeci, care arată starea
faptică a existenţei fericite a lucrurilor.

Numărul şapte mii, care are aici un înţeles
bun, înseamnă viaţa vremelnică şi prezentă, împodobită cu
virtute şi cu raţiune. Caci dacă numărul o mie înseamnă
legea scrisă şi naturală, după înţelesul ce l-am văzut când
am explicat miriadele, împodobind împreună viaţa celui
iubitor de Dumnezeu, este vădit că numărul şapte mii indică
toată viaţa de sub timp a iubitorului de Dumnezeu, păzită de aceste legi. Iar trei sute indică Pronia lui Dumnezeu, care
grijeşte de existenţa după fire şi de fericirea după har a celor
providenţiaţi. In sfârşit şapte simbolizează nepătimirea în
modurile de comportare. Deci cel ce prin puterile sale fireşti
îşi păzeşte viaţa nepătimaşă, cum voieşte Providenţa, având
şapte mii trei sute şapte robi şi roabe, iese din confuzia şi
tulburarea patimilor.