DIAGNOSTICAREA PATOLOGIEI SOMNULUI
Medicina somnului la intersectia dintre neurologie, neurofiziologie, neuroendocrinologie, pneumologie si psihiatrie, constituie in unele tari specialitate separata, cu congrese, asociatii profesionale si intitutii specializate, motiv pentru care si patologia de somn e din ce in ce mai frecvent diagnosticata si tratata.
Medicina somnului la intersectia dintre neurologie, neurofiziologie, neuroendocrinologie, pneumologie si psihiatrie, constituie in unele tari specialitate separata, cu congrese, asociatii profesionale si intitutii specializate, motiv pentru care si patologia de somn e din ce in ce mai frecvent diagnosticata si tratata.
Si in tara noastra functioneaza centre de somn, dar specialitatea ca atare nu este inca recunoscuta.
Frecventa patologiei de somn este crescuta circa 60 % din adulti acuzand patologie de somn cel putin cateva nopti pe saptamana, mai mult de 40% din adulti prezinta somnolenta diurna ce le afecteaza munca, cel putin cateva zile pe luna, iar mai mult de 20% acuza acesta simptomatologie mai multe zile pe saptamana.
Important e ca mai mult de 60% din adulti nu au fost intrebati de calitatea somnului lor in cursul intrevederilor lor cu medicul, iar doar 20% au initiat discutia despre somn vreodata. Deci frecventa patologiei de somn este subestimata de [COLOR=#3366cc]medici[/COLOR], dar chiar si de potentialii pacienti. Desigur ca apare si la copii, apneea de somn fiind frecvent asociata hipertrofiei amigdaliene, iar parasomniile precum somnambulismul apar cu precadere in acesta perioada.
Cea mai complexa metoda de investigare a somnului este inregistrarea polisomnografica, care cuprinde canale electroencefalografice, oculografice, electromiografice pentru miscarile membrelor inferioare, electrocardiografice (cu monitorizarea astfel a tulburarilor de ritm in timpul somnului), dar si inregistrarea fluxului oro-nazal, a miscarilor respiratorii toracice si abdominale, a saturatiei O2 periferice, a sforaitului, formand alaturi de inregistrarea video inclusiv in infrarosu un complex de achizitie de date, care este apoi prelucrat computerizat cu programe de somn performante. Exista si posibilitatea inregistrarilor polisomnografice in ambulatoriu, dar cu mai putini parametri, metoda folosita mai ales in conditiile unor pacienti cu simptome severe, care nu sunt deplasabili, sau in cazul urmaririi pacientilor care au fost diagnosticati in prealabil intr-un laborator de somn.
Exista standarde stabilite de American Academy of Sleep Medicine dar si de alte asociat ii ale somnologilor asupra indicat iilor polisomnografiei si a procedurilor asociate.
E bine ca sugestia unor patologii importante de somn (apnee de somn, somnolenta diurna excesiva, insomnie de adormire, somnambulismul etc.) sa conduca la indicatia de polisomnografie, iar dupa confirmarea diagnosticului, de tratament.