L-am vazut si eu pe Pr. Roman Braga intr-o inregistrare, si i-am remarcat bucuria de pe chip. Aceasta este rezultatul salasluirii Duhului Sfant in inima lui de crestin, care a trecut cu bine toate probele suferintei. Parintele a fost unul din detinutii din era comunista a Romaniei, care a suferit caineste alaturi de Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Ghe. Calciu Dumitreasa si Sfintii inchisorilor. Aceasta bucurie este intemeiata.

Dar cum sa ne comparam noi cu acesti Sfinti, cand noi cautam doar bunastarea, ne place numai lumea civilizata, luxul?!? Pentru ce sa ne dea Dumnezeu fara nici o suferinta reala si fara stradania de a ne curati de pacate, pentru ce sa ne dea Duhul Sfant, ca sa avem acea bucurie pe chip? Stii cum se zice: "La placinte inainte...".

Mi-e teama ca nu vom trece proba prin placere, de care vorbeste Pr. Petroniu Tanase in "Chemarea sfintei Ortodoxii". Si daca nu trecem aceasta proba, nu vom avea parte nici de Duhul Sfant salasluit in inima noastra, si nici bucuria revarsadu-se de pe chipul nostru, caci in loc ca proba placerii sa ne aduca victoria asupra pacatului, ne-a adus in fapt decaderea fiintei umane la nivelul cel mai de jos din tot cursul istoriei sale, spune Parintele.

Indestularea exagerata a trupului, a pantecelui, atrage dupa sine intreaga coloana a celor 7 pacate capitale: desfranarea in primul rand, apoi iubirea de arginti, exploatarea celor slabi, cultul placerii, cu expresia lui fireasca a desfranarii sub toate formele posibile, care constituie nota dominanta a sistemului capitalist (pe care noi il admiramatat demult si dispretuim saracia relativa din Romania).

...si cine nu vede legatura dintre aceste observatii ale Pr. Petroniu Tanase si viata adevarata a acestui secol, sa se ia pe sine sub lupa si sa traga concluziile...