[ory]

Iubirea este atat de ciudata,atat de complicata, fie ea exprimata pentru Dumnezeu, pentru aproapele, pentru o pasiune, pentru un lucru, pentru o persoana care ti-a intors pe dos toata existenta, sau pentru partenerul de viata, ori pentru tine insuti.
Aproape in toate situatiile ea se caracterizeaza prin taina si negot, deopotriva, pentru ca intotdeauna ii asociem trasaturile, in egala masura, cu sentimentul in sine si cu partea fizica. De multe ori, aceasta parte fizica se poate caracteriza prin placerea in sine, chiar daca nu poate fi palpabila, o manifestam in mod palpabil, astfel capatand consistenta coordonarii partii emotionale, care este mult mai profunda decat placerea, este constiinta acesteia.
Deseori, cand am vazut in jurul meu oameni care-si inseala partenerul de viata, sau pe la televizor, mai ales cei care au si afirmat ca-si iubesc acest partener de viata, chiar daca-l si inseala, mi-am spus ; "Cum poti sa pretinzi ca-ti iubesti partenerul de viata si, in acelasi timp sa-l inseli?!". Mi se parea un non sens, o afirmatie de prost gust, negandita, nejudecata si neasumata.
Acum, insa, inteleg! Chiar poti sa-ti iubesti partenerul de viata, chiar daca la un moment dat tinzi sa-l inseli, este o diferenta in toata aceasta "aparenta" controversa. Ajungi sa-ti iubesti partenerul de viata mai mult decat pe oricine, sa te completezi cu acesta, sa se daruiasca in mod reciproc lumile fiecaruia, exterioara si interioara. Ajung sa cladeasca impreuna o lume unica, o lume formata din tot ceea ce-i reprezinta pe amandoi, o lume din iubire, respect, incredere, comunicare, defecte, tabu-uri, neputinte si toleranta. Dar, si o lume subtila de secrete si simtiri nevinovate, dar personale fiecaruia dintre parteneri. Astfel, dupa un timp, sau intr-un timp oarecare, apare o dorinta de pe nicaieri, de a cunoaste pe altcineva, putin, doar atat cat sa aduca un altfel de aport sufletului tau, poate unul minor, dar benefic. Exista multe cupluri care se complac intr-o existenta neechilibrata ,care fac anumite compromisuri, care nu-si rezolva anumite trasaturi negative ale relatiei si astfel apare, rabdarea si resemnarea unuia sau amandorura, sau apare tendinta de evadare...prin altcineva,altceva. Nu este vorba ca doresti sa-ti schimbi partenerul, ci, mai degraba poate fi vorba de o alta intelegere, de un moment sarac in posibilitatea de a-ti influienta viata, dar bogat in acumularea de noi energii, presupuse benefice.
Este foarte complicat, insa unii oameni nu doresc sa insele, nu doresc sa raneasca, doresc doar sa-si poata motiva si pe alte cai anumite emotii, anumite idei interioare in traseul acesta egoist al omului spre farmec si placere.
Ceea ce duce la adevarata inselare, este tocmai gandirea si judecarea limitata a unei astfel de posibilitati. Omul este incarcat de dorinte, care mai de care mai diverse si de ciudate, uneori, fiecare dupa caracterul propriu. Omul este invadat in plan fizic de influiente, de procese chimice si hormonale la nivelul propriului organism, omul este acaparat de tot felul de emotii determinate de vaz, auz, miros, dar si de unele sclipiri ciudate interioare. Dar, inainte de toate, omul este rational si, aceasta ar trebui sa ne faca mai constienti de diferenta dintre iubirea ca taina, sau ca negot.
Este greu sa lupti cu dorinta, cu ratiunea, si mai greu, insa ne-am putea usura viata daca am fi constienti ca o potentiala inselare poate aparea ca o flacara care piere prin propria intensitate, dar urmarile persista mult mai mult, la nivel moral, dar si social.
De ce ajungem sa inselam emotional? Pentru ca avem nevoie, uneori, insa de la atasamentul absolut constient si prevazator, pana la inselare este o cale lunga de compromisuri la nivel mental, dar si fizic.Este cumva firesc sa ne atasam si de altcineva, la un moment dat...poate ca nu este vorba decat de un moment justificat de multi factori,practic, invizibili care ne invadeaza complexitatea fiintei noastre, dar pana la inselare nu-i decat nesabuinta, neinfranare si nepasare. Poate ca, nici macar nu mai poate fi vorba de dorinta trupeasca, ci mai degraba de o implinire a neimplinirilor psihologice si fizice din viata de zi cu zi.
Mda!...m-am invartit in jurul cozii si tot nu am fost clara in ceea ce am vrut sa spun.De aceia tind eu sa ma expun pe sine, uneori...In realitate, toate ne apartin, gandirea si simtirea, crezamantul si infaptuirea.