[mariamargareta]

[COLOR=purple][SIZE=3]114. Taina ascunderilor la pucioşi[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=3]Pucioşii au şi ei tainele lor. Ei ar dori să apară în ochii lumii ca imaculaţi, ca Sfinţii Zilelor De Pe Urmă de pe pământ. În această privinţă, Mormonii au fost însă mai iuţi de mână şi de picior, deoarece ei mai demult şi-au adjudecat în mod oficial acest titlu pentru “biserica” lor. Tocmai de aceea, pentru că au ascunderi, pucioşii se căznesc din răsputeri să ascundă sub preş ceva care miroase a pucioasă de la o poştă.[/SIZE]
[SIZE=3]La reeditarea din anul 2006 a cărţii pucioşilor intitulată “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” au apărut multe texte noi, aparţinând perioadei 1955-1995. Cei care le-au descoperit atunci au crezut atunci că posibilităţile mai generoase de editare permiteau o reproducere cât mai completă a textelor venite din cer de la Dumnezeul Verginicăi (şi mai apoi, Cel al lelicăi Maria) Adică, doar textele pierdute definitiv în decursul anilor nu şi-au mai găsit locul în noua ediţie a cărţii “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU”, dar toate celelalte au completat canonul “Şcripturii” de la Pucioasa.[/SIZE]
[SIZE=3]În realitate, consemnăm aici o primă ascundere a pucioşilor: ei au adăugat texte noi procedând în continuare la fel de selectiv ca şi la ediţia precedentă, adică eliminându-le pe cele care săreau în ochi ca incompatibile cu mesajul biblic: fie din cauza unor inconsecvenţe grave cu mesajul binecunoscut al Scripturii, fie din cauza apariţiei unor dezvăluiri incomode, fie pentru că pretindeau că reproduc nişte “viziuni” atât de halucinante şi incoerente ale Verginicăi, încât oricine ar fi remarcat cu uşurinţă că ele nu provin de la un om sănătos la minte. [/SIZE]
[SIZE=3]Aşadar, ascunderea selectivă a unor texte care nu mai fuseseră date publicităţii vreodată are explicaţiile ei, şi, până la urmă, e de înţeles. Fiecare îşi apără pielea şi prestigiul cum poate. Rămâne de neînţeles – la prima vedere – de ce au dispărut în ediţia 2006 a cărţii “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” unele texte care apăruseră deja în ediţia 1955! Aici lucrurile se complică. Înseamnă că textele respective conţineau lucruri atât de incomode, încât n-ar fi trebuit să fie dezvăluite nici în ediţia precedentă. Sau, că între timp lucrurile au evoluat şi unele concepţii ale pucioşilor s-au schimbat, aşa încât ceea ce era valabil în 1995 nu mai e valabil în 2006.[/SIZE]
[SIZE=3]Să ne închipuim că cineva care şi-ar propune să facă o reeditare a Bibliei ar proceda la fel, eliminând pagini întregi din textele considerate de întreaga omenire a fi sacre, texte denumite îndeobşte Cuvântul lui Dumnezeu. Ce scandal ar ieşi! Cum să-şi permită cineva să-L cenzureze pe Însuşi Dumnezeu? Dar nici nu e de crezut că şi-ar permite cineva aşa ceva, fie din frică, fie din respect, fie din calcul, ca să nu aibă complicaţii după aceea. Ei bine, liderii pucioşi îşi permit să facă din “Cuvântul” lor de la Pucioasa orice vor. Înseamnă că ei ori nu cred de-adevăratelea că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu (ştiu ei ce ştiu, că doar ei l-au fabricat, piesă cu piesă) fie n-au nici cea mai mică teamă sau respect faţă de Fiinţa pe care pretind că o slujesc ca nimeni alţii (căci se pare că nici cu credinţa în adevăratul Dumnezeu nu stau mai bine, şi asta nu de ieri-alaltăieri).[/SIZE]
[SIZE=3]Pe acest blog este postat un articol ([COLOR=purple]39. [/COLOR][COLOR=purple]Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]-[/COLOR] [COLOR=purple]Texte suprimate[/COLOR] ) care expune câteva exemple de acest gen.[/SIZE]
[SIZE=3]Să încercăm să înţelegem mai concret care sunt resorturile ascunse ale renunţării la astfel de texte.[/SIZE]
[SIZE=3]Vom lua spre analiză un text masiv al anilor ’92 care a dispărut cu desăvârşire în noua ediţie a cărţii “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” (Notele explicative din paranteze îmi aparţin):[/SIZE]

[COLOR=blue][SIZE=3]“…Iată Paştele cel Nou şi iată începutul împărăţiei celei noi…[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=blue]…Iată cină cerească. În fiecare zi cinez [/COLOR]( Notă: Textul se referă la perioada imediat următoare zidirii bisericii de la Glodeni-Pucioasa, perioadă în care “cei trei preoţi unşi direct din cer” − numiţi aici “[COLOR=blue]aceşti micuţi ai Mei[/COLOR]” − făceau câte trei liturghii pe noapte în acel aşezământ pământesc, poleit cu titlul de “aşezământ ceresc”) [COLOR=blue]cu aceşti micuţi ai Mei în acest ceresc aşezământ…[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=blue]…Eu sunt viaţa. Eu sunt viaţa voastră, măi copii şi Mă las vouă în fiecare zi cu dragostea cu care şi voi vă lăsaţi întru Mine şi cu cele de la Mine. Voi sunteţi Betania Mea şi locul Betaniei Mele [/COLOR]( Notă: Folosirea acestei metafore este singulară. În restul scrierilor pucioase s-au preferat alte formulări biblice, considerate mai expresive şi mai convingătoare: Noul Ierusalim, Noul Eden, Noul Canaan, Noul Israel, etc.) [COLOR=blue]din vremea aceasta. Iată ce dulce îmbrăţişare vă dau: Pace vouă. Luaţi şi mâncaţi şi cinaţi cu Mine, acesta este Trupul şi Sângele Meu care se frânge pentru voi spre iertare şi spre puterea biruinţei. Această veste va rămâne despre voi iubiţii Mei. Iată-i pe cei ce au răpus balaurul cel mare, căci ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor…[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=blue]... Iată Paştele cel Nou şi iată începutul Împărăţiei celei Noi,[/COLOR] ( Notă: Încep să se prefigureze mental germenii schismei faţă de B.O.R., biserica tradiţională: tot ce este propus la Glodenii Pucioasei este novator: o nouă Scriptură, denumită “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU”; o nouă jertfă nesângeroasă, denumită metaforic Paştele cel Nou, care se anunţa a fi mai curată şi mai eficientă decât precedenta; o nouă preoţie, zisă “după rânduiala lui Melchisedec, care o aruncă în derizoriu şi o face superfluă pe prima; şi o nouă biserică, zisă Împărăţia cea Nouă, care aducea cu sine o nouă trăire duhovnicească superioară celei oferite de B.O.R.)[COLOR=blue] dar cine să înţeleagă, cine, [/COLOR]( Notă: Era previzibilă o rezistenţă masivă a creştinilor ortodocşi la aceste noutăţi apărute în biserică, deorece ei erau fie grei de cap, fie încăpăţânaţi într-un conformism-ritualist vetust care nu le permitea să înţeleagă şi să guste − cu analizorii gustativi şi olfactivi ai firii − damful adierii pucioase, înnoitoare) [COLOR=blue]căci această înţelepciune nu vine de la fire, nu vine de la trup, ci de la Duhul Tatălui cerurilor. Cei ce zic că lucrează Pâinea Vieţii, aceia nu au mâinile curate,[/COLOR] ( Notă: Îndată se trece la un atac deschis la adresa preoţilor: preoţii din B.O.R. sunt toţi păcătoşi, deci nu mai au mâinile curate, adică nu sunt îndreptăţiţi să oficieze sfintele slujbe în care se aduce jertfa cea nesângeroasă de pâine şi vin la altar)[COLOR=blue] aceia nu au Duhul Meu şi au duhul lor [/COLOR]( Notă: Adică preoţii B.O.R. nu mai au puterea şi căderea de a invoca Duhul Sfânt iar lucrările lor nu mai au sfinţenia dorită, ci rămân simple lucrături omeneşti)[COLOR=blue] şi Eu stau ţintuit şi acum [/COLOR]( Notă: Preoţii B.O.R. se identifică în chip tainic cu preoţii Vechiului Testament, care L-au ţintuit pe Iisus pe cruce) [COLOR=blue]de ei şi ei nu ştiu că Eu stau ţintuit [/COLOR]( Notă: Adică preoţii B.O.R., ca şi cei iudei, nu ştiu ce fac, ţintuindu-L din nou pe cruce pe Iisus)[COLOR=blue], că nu vor să audă de la Mine ca să le spun durerea Mea.[/COLOR] ( Notă: Preoţii B.O.R. se împotrivesc “CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU” de la Pucioasa, nu vor să-l asculte şi să creadă în el ca într-o Evanghelie Nouă care aduce ceva nou, nemaiauzit: anume că ea dezvăluie durerea necurmată a lui Dumnezeu de la Facerea Lumii şi până la sfârşitul veacurilor). [/SIZE]