Aşadar, marele Ioan Gura de Aur neostenit îndemna poporul lui Dumnezeu aşa numitul « λαὸς θεοῦ» la o împărtăşire continuă spunând : « În zadar se face jertfa în fiecare zi, în zadar stăm în preajma jertfelnicului ; nimeni nu se împărtaşeşte. Acestea vi le spun nu ca să vă împărtăşiţi pur şi simplu, ci ca să vă faceţi vrednici. Nu eşti vrednic de jertfă, nici de Impărtăşire ? Dar atunci nu eşti vrednic nici de rugăciune. Auzi diaconul care stă şi zice : Cît sunteti în penitenţă rugaţi-vă ! Toţi cîţi nu se împărtaşesc sunt în penitenţă, ce mai stai ? Daca eşti dintre cei ce sunt în penitenţă nu trebuie să te împărtăşeşti, căci cine nu se împărtăşeşte e dintre cei ce sunt în penitenţă. Pentru ce spune : Apropiaţi-vă cei ce nu puteti, să vă rugaţi !, iar tu stai cu insolenţă ? Iar dacă nu eşti dintre aceştia, ci din cei ce pot să se împărtăşească, cum de nu te îngrijeşti să faci aşa ? Oare acest lucru nu e nimic pe pamânt ? Observă rogu-te ! Este o masă împărătească, îngeri slujesc acestei mese, e de faţa însuşi Împaratul, si tu stai gură cască» 5. Observăm din textul de mai sus, puterea cuvântului Sfântului Părinte şi în general cuvintele întregii opere a ierarhului Ioan îl trădează că a făcut ucenicia la marele profesor de retorică Libaniu.

Din pasajul citat mai sus, putem evidenţia faptul că Sf. Ioan nu propăvăduia o împărtăşire cu tainele lui Hristos aşa într-un mod indiferent de starea sufletească a credinciosului. Ci din contra promova o kinonie cu Trupul si Sângele lui Hristos în contextul prezenţei unei stări de suflet înrădăcinată în relaţia agapică cu Hristos.


http://ortodoxstudent.wordpress.com/...a-euharistiei/