[mariamargareta]

[COLOR=blue][SIZE=4]...Nu poate fi Dumnezeu, Domn, acolo unde cezarul este domn...[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4][COLOR=blue]...Să se umple de bucurie cerul Sfânt şi pământul sfânt, căci Cel ce s-a întrupat în pântecele Fecioarei ca să vină să se arate oamenilor, binecuvintează acest praznic sfânt şi ceresc... Pace vouă, căci sunt aici cu voi.[/COLOR] ( Notă: Când S-a arătat ucenicilor, spunându-le “Pace vouă!”, Domnul S-a arătat de-a binelea, nu a fost nălucire sau vis, şi chiar i-a cerut lui Toma să se încredinţeze cu simţul pipăitului de ceea ce vede. Acum sunt doar vorbe, frumoase, ce-i drept, dar lipsite de orice suport real)[COLOR=blue] Deschideţi ochii şi priviţi pe Domnul Iisus Hristos...[/COLOR] ( Notă: Dacă ar fi sinceri, pucioşii ar recunoaşte că niciunul dintre ei nu L-au văzut cu ochii lor pe Domnul Iisus Hristos! Poate cu ochii minţii să-L fi văzut, asta e posibil. Desigur că cei ce n-au văzut nimic s-au consolat la gândul că din cauza propriilor păcate nu L-au văzut, dar El a fost, totuşi, acolo, şi L-au văzut alţii, cei care L-au şi mărturisit: liderii pucioşi, marii mincinoşi)[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]...O, iubitul Meu popor, ce mare trebuia să fi tu acum, să se fi temut de tine cerul şi pământul, văzduhul şi adâncul şi toate să-ţi fi fost ţie supuse,[/COLOR] ( Notă: Urmează obişnuita mustrare făcută poporului ales, care este acuzat sistematic că e neîmplinitor, faţă de înălţimea alegerii la care a fost chemat. Deşi ar fi trebuit să fie mare şi numeros, poporul pucios a rămas mic la fapte şi tare răsfirat)[COLOR=blue] aşa cum este scris. Să se fi supus munţii şi orice fel de înălţime să se fi aplecat în faţa ta, [/COLOR]( Notă: Aici este vorba de o metaforă mult îndrăgită de pucioşi: “munţii” şi “înălţimile” care trebuiau să se supună poporului pucios sunt autorităţile de stat şi ecleziastice, cele care ţin frâiele puterii. Pucioşii visează cu ochii deschişi la un stat “teocratic” în care ei să conducă tot ce mişcă-n ţara asta, în numele lui Dumnezeu, Care i-a desemnat pe ei să conducă)[COLOR=blue] iubitul şi binecuvântatul Meu popor. Eu pentru asta am venit în zilele tale cu lucrarea Mea pe pământ şi trebuie ca tu să împlineşti lucrarea Mea, tu şi nu altcineva, [/COLOR]( Notă: Adică orice altă variantă care îi ignoră pe pucioşi de la actul guvernării politico-religioase este exclusă) [COLOR=blue]căci aşa este scris la Dumnezeu.[/COLOR] ( Notă: Fals! În Biblie nu scrie nicăieri că pucioşii vor conduce lumea cu “[COLOR=blue]lucrarea lor de pe pământ[/COLOR]” )[COLOR=blue] Iată, a venit şi bucuria Mea, [/COLOR]( Notă: Adică, după aproape 7000 de ani de durere de la om, iată că a venit şi bucuria lui Dumnezeu, de la pucioşi)[COLOR=blue] căci în acest aşezământ este locul Meu şi iată zilele bucuriei celor din cer[/COLOR]( Notă: Adică bucuria lui Dumnezeu este împărtăşită cu cei din cer)[COLOR=blue]. Cezarul ar voi să îşi facă şi el loc peste acest aşternut,[/COLOR] ( Notă: Nici vorbă! Este altă obsesie maladivă a pucioşilor că cineva, cumva, din sferele conducerii statului sau a bisericii, va veni să le ia lor caimacul. Nici nu realizează cât de mult îi ignoră pe ei aceşti “cezari”, de care se tem că vor veni ca să le ia locul!)[COLOR=blue] aşa cum are aşternut în toate locurile care se numesc cu nume sfânt, căci peste tot el este stăpân, [/COLOR]( Notă: Aici “cezarul” începe să se individualizeze: este vorba de un simbol prin care – în concepţia liderilor pucioşi – sunt vizaţi conducătorii bisericii, adică episcopii şi preoţii, care au devenit stăpâni peste biserici şi peste enoriaşii lor, în numele lui Dumnezeu.)[COLOR=blue] el şi nu Dumnezeu, căci Domnul nu are nimic legat cu cezarul şi nu poate fi Dumnezeu Domn acolo unde cezarul este domn. Dumnezeu nu are loc pe pământ şi iată, a coB.O.R.ât un colţ de cer pe pământ ca să aibă Domnul loc pe pământ, ca să Îşi aibă Domnul cort pe pământ [/COLOR]( Notă: “Cortul” este biserica ridicată la Glodeni-Pucioasa.)[COLOR=blue] şi să se ştie apoi această minune până la toate marginile...[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=blue][SIZE=4]... Acest lăcaş este mare acum, căci cei din cer nu ştiu de opreliştea zidurilor...[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4][COLOR=blue]... Astăzi Măicuţa Mea este sărbătorită cu mare sărbătoare de toţi sfinţii şi îngerii, şi iată această sărbătoare cerească s-a coborât aici. O, ce bucurie, dar bucuria întreagă va fi atunci,[/COLOR] ( Notă: Adică bucuria lui Dumnezeu, a sfinţilor şi a îngerilor nu este, totuşi, întreagă!)[COLOR=blue] când poporul acesta iubit va vedea cu ochi treji pe sfinţi şi pe îngeri cântând şi serbând[/COLOR]( Notă: Adică, bucuria lui Dumnezeu va fi întreagă abia atunci când sfinţii şi îngerii se vor bucura şi ei în ceruri şi vor cânta)[COLOR=blue] în cerul cel de pe pământ aşa cum este scris...[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]... E mare ordine cerească coborâtă în această iesle, heruvimii şi serafimii îşi amestecă mişcările cu cei ce slujesc astăzi peste această zi de serbare. Acest lăcaş este mare acum, căci cei din cer nu ştiu de opreliştea zidurilor. Cete, cete cântă corurile îngeraşilor, [/COLOR]( Notă: Adică, îngerii cântă totuşi în ceruri, deci înseamnă că şi bucuria lor şi a lui Dumnezeu este întreagă, deşi puţin mai înainte s-a spus că nu este!) [COLOR=blue]cântă şi slăvesc pe Domnul şi pe cea binecuvântată şi Preaslăvită Născătoarea Fiului Cel din Tatăl, cântă şi se amestecă cu toate mişcările voastre, iubiţi ai cerului sfânt. Mă las purtat de mânuţele voastre, amestecate cu graţia îngerilor, a heruvimilor şi serafimilor care nu au mai sărbătorit până în vremea aceasta cu atâta plinătate de bucurie. Tot cerul tânjeşte după plinirea cea mare, toţi sfinţii stau cu cupa plină de nerăbdare ca să fie iarăşi una cu cei ce se vor ridica din moarte, [/COLOR]( Notă: Adică îngerii şi sfinţii mai tânjesc după ceva, după “[COLOR=blue]plinirea cea mare[/COLOR]”, deci bucuria lor şi a lui Dumnezeu nu era totuşi deplină, deşi puţin mai înainte s-a spus că era!) [COLOR=blue]aşa precum în vremea învierii Mele din morţi, s-au unit cei din moarte cu cei dintru cele cereşti...[/COLOR][/SIZE]