Dor Valeriu Gafencu
Traiesc flamand,traiesc o bucurie
frumoasa ca un crin din paradis.
Potirul florii e mereu deschis
si-i plin cu lacrimi si cu apa vie.
Potirul florii eo-mparatie.
Cand raii ma defaima si ma-njura
si-n clocot de manie ura-si varsa,
potirul lacrimilor se revarsa
si-mi primeneste sufletul de zgura.
Atunci Iisus de mine mult se-ndura.
Sub crucea grea ce ma apasa sanger,
cu trupu-ncovoiat de neputinta.
Din cand in cand,din cer coboar-un inger
si sufletul mi-l umple de credinta.
M-apropii tot mai mult de biruinta.
Ma ploua-ntaina razele de soare,
m-adapa Iisus cu apa vie,
Grauntele zvarlit in groapa-nvie,
cu viata inbracata-n sarbatoare.
Traiesc flamand, traiesc o bucurie.
Sub flacara iubirii arzatoare,
din zori de zi si pana-n noapte astept.
Te chem si noaptea,ghemuit cu capu-n piept:
Iisuse,Iisuse !
Incet ma mistui,ca o lumanare.
|