[cristiboss56]

Aşa cum un izvor al unui râu nu poate să fie întrerupt în curgerea sa, nu poate să fie astupat , sau chiar dacă-l astupi , îşi găseşte loc în altă parte şi tot curge, tot aşa e şi iubirea. Iubirea nu poate fi oprită. Da, întradevăr , avem de multe ori acest "dar" de a complica mai mult decât trebuie lucrururile, de a face din ceva simplu şi firesc , ceva ieşit din tiparele fireşti unde firea noastră pătimaşă le cam îmbălmăjeşte cam pe toate. "Noi spunem la rugăciunile noastre, vorbind cu Dumnezeu : <<Precum este mărirea Ta, aşa este şi mila Ta>>" . Deci iubirea lui Dumnezeu e ca mărirea lui Dumnezeu, şi toate ale lui Dumnezeu sunt infinite. Aşa trebuie să fie şi " iubirea omului, desigur, la măsurile lui" . Spunea odată un părinte :"Dragă , pe om, dacă-l cauţi de bun, bun îl găseşti, şi dacă-l cauţi de rău , şi rău îl găseşti". Într-o relaţie adeverată de prietenie , important ca ambele părţi să caute partea bună, creându-se un echilibru, o armonie, ce dă durabilitate acestei relaţii . Dacă atunci când oferi iubire şi respect, calculezi şi aştepţi iubire şi respect din partea celuilalt şi calculezi cât oferi şi cât primeşti, nu poate fi vorba despre o prietenie. Cineva spunea : << Iubirea nu calculează>> şi tot acela spunea mai departe : << Numai iubirea calculează. Dei iubirea, când oferă, nu se gândeşte " Am dat prea mult", pentru că cel care iubeşte are bucuria de a oferi şi oferă >>, împreună cu iubirea lui şi cu respectul lui, chiar inima lui. Cineva compara prietenia "cu confluenta a două râuri." De fapt prietenia este confluenţa între iubiri, între iubirea celor care sunt prieteni. << Aşa cum două râuri pornite de pe povârnişuri de munte diferite pot ajunge să se întâlnească într-un loc şi apoi merg împreună în amestecul apelor, încât nu se mai poate face deosebire între apa care vine dintr-un râu şi apa care vine din celălalt râu, ci este o amestecare de ape, tot aşa -i şi în ceea ce priveşte iubirea şi respectul între prieteni>>.