Citat:
În prealabil postat de Popdorin
Am citit articolul parintelui Doru Costache, insa sunt o serie de lucruri confuze. Spre exemplu confuzia dintre creatie si pronie (conceptul de creatie continua - ce referinta patristica exista in acest sens ? activarea ratiunilor nu se refera la creatie. Cum ramane cu odihna ?). Cum poate fi vorba de sinergie intre Dumnezeu si creatie, are creatia (in afara de om) vointa ? Atunci ajungem la panpsihism (pt ca in univers, cf. Parintilor, nu exista energie neipostaziata). Ziua in talcuirea Parintilor este zi, nu era (vezi Sf Vasile cel Mare, Sf. Efrem Sirul, Sf Ioan Gura de Aur). Pe teolog nu il sperie miliardele de ani, pt ca daca stie putin din curtea vecinului (adica a omului de stiinta) stie si ca datarea radiometrica foloseste un artificiu (i)logic: principiul uniformismului. Stiintific vorbind: cine poate demonstra ca procesele care se petrec acum s-au petrecut intotdeauna la fel si la aceeasi rata (ca sa fie posibila datarea radiometrica) ? Talcuirea cf careia "si a fost seara si a fost dimineata" indica [SIZE=2]"dinamica dezvoltarii universului potrivit planului dumnezeiesc elaborat mai inainte de a fi lumea" mi se pare originala; totusi la care Parinte poate fi intalnita ? Referatul biblic nu poate fi interpretat cu mijloacele stiintei, pt ca atunci cadem in greselile creationistilor. Un fapt stiintific nu poate fi decat acela care este observabil, repetabil si experimentabil (deci nu se aplica "procesului" creatiei). De acord cu [/SIZE][SIZE=2]"libertatea acestui text fata de orice intentie stiintifica"; nu sunt de acord cu [/SIZE][SIZE=2]"permite articularea perspectivei pe care o ofera cu orice paradigma stiintifica" - adica permite articularea cu paradigma evolutiva/transformista ? Pai de ce zice Sf Vasile cel Mare ca "coltisorul trestiei va odrasli intotdeauna trestie" etc ? Transformism gasim la alde Kalomiros, cum ca ar fi viziunea Parintilor, siluind citatele patristice mai rau decat protestantii citatele din Biblie. Din acest punct de vedere pr Serafim Rose a fost mult mai aproape de perspectiva patristica, incercand sa nu scorneasca interpretari, acolo unde Parintii sau Scriptura nu afirma lamurit un lucru (sau asa cum zice pr Doru Costache acolo unde se "[/SIZE][SIZE=2]impune o atitudine apofatica").
In unele discutii avute in mediul teologic, am auzit adesea sintagma "si totusi o anumita evolutie tot exista". Tipic romanesc, as zice (de a o da cumva cotita, sau cum zicea Dan Puric, ca noi romanii suntem cu "semi" in brate). Exista o anumita frica in mediul teologic de a nu fi considerat retrograd, bigot etc daca nu accepti teoria evolutiei, care se presupune statornicita stiintific mai ceva decat legea gravitatiei. Ei bine nu e chiar asa. Desi nu este deloc necesara confirmarea credintei cu ajutorul stiintei, totusi exista oameni de stiinta care au aratat fragilitatea dpdv a argumentatiei stiintifice a teoriei evolutiei (Oana Iftime - Introducere in antievolutionismul stiintific, Pr Grigorie Sandu - Evolutia spre Creator etc) si ca este hulitoare incercarea de a impaca evolutionismul cu ortodoxia (Evolutionismul si Ortodoxia - Oana si Alexandru Iftime, Ed Egumenita, 2009). Este un citat foarte limpede de la Sf Fotie in aceasta ultima carte amintita, care lamureste discutia deschisa pe aceasta tema in cateva randuri, nu pe pagini intregi (voi reveni cu el, daca este cazul). Asa ca eu cred ca trebuie sa ne smerim si sa primim invatatura ortodoxa despre Facere, asa cum ne-au predanisit-o Parintii, nu incercand sa aplicam metoda lor (atata vreme cat vietuirea noastra nu se aseamana cu a lor) in zilele noastre. Iertare pt mesajul cam lung. Hristos a inviat !
[/SIZE]
|
Citind textul Genezei in cheie traditionala, sfantul Vasile cel Mare evidentiaza maniera complexa
in care Dumnezeu, prin cuvintele sau energiile sale, sustine continuu fertilitatea naturala (conceputa
si daruita tot de el) a creatiei. Avand prioritate in toate, energia divina activeaza potentele creatiei si
sustine intreaga devenire a acesteia.
“Gandeste-te la cuvintele lui Dumnezeu, care strabat creatia! Au inceput de atunci, de la facerea
lumii, si lucreaza si acum, mergand mai departe, pana la sfarsitul lumii. [...] «Sa scoata
pamantul suflet viu!». Aceasta porunca a ramas statornica in pamant si nu inceteaza sa stea in
slujba Creatorului. Unele vietati sunt aduse la existenta prin nastere din cele care existau mai
inainte, iar altele si acum se nasc chiar din pamant” Omilii la hexaimeron 9,2. Interesnt punctul de vedere al Sfantului Vasile cel Mare.