[quote=eduardd;139466]Cristi, tot citind (de fapt spicuind ca nu am timp si rabdare sa citesc tot
) acest topic, ma tot intreb cum m-ati privi daca v-as spune ca mie imi este teama de pasari? Si de cele mari si de puisorii aceia mici abia iesiti din ou. Aceasta teama se datoareaza unei intamplari din copilarie. BUnica avea un cocos tare rau si copil fiind mi-a sarit in cap. De atunci, imi este teama de orice fel de pasare. Imi impun, imi spun, jenica esti mare fato!! ce iti poate face o pasare atat de mica...dar lesin credeti-ma! Lesin de frica! Imi amintesc cand am fost la mormantul Parintelui Paisie Aghioritul, ma gandeam la el cum vorbea cu pasarile. Cum o hranea el pe Olet (vrabiuta lui) cum se intelegeau.. Nu stiu daca voi putea trece vreodata peste acesta bariera..poate cu rugaciunile voastre.. Credeti-ma nu imi este teama de caini sau alte animale ce imi pot face rau cu adevarat si imi este teama de pasari. Le iubesc, le dau sa manace dar ma tem de ele. Nu m-am putut abtine sa nu va povestesc acestea tot vazand cat de mult iubiti animalele.
Jeni ,tare -mi pare rau ca ai asemenea spaima si te cred . Am si eu teama de caini uneori..tot in urma unei intamplari din copilarie dar nu la nivelul pe care-l spui tu . Mie mi se face frica doar cand sunt singura in preajma cainilor comunitari care se dau la om ..sunt unii foarte agresivi . Am avut caini si in copilarie si mai tarziu si nici vorba de teama .
La tine este ceva mai serios daca zici ca lesini :iarta-ma dar n-am inteles daca la propriu sau la figurat . Sper ca la figurat .
Ma simt neputincioasa ca nu pot sa-ti dau nici un sfat sa te ajut cumva dar cred ca puterea sta in tine sa-ti infranezi frica, ia-o de la Domnul Iisus si vei reusi .