[2io]

Pentru a pune in discutie si eu cateva idei la care m-am gandit pana in acest moment al vietii mele.

Fiind mic copil la parintii mei, imi doream calculator (in tara noastra de-abia aparusera). Intr-un final am primit unul si am avut ideea sa realizez o simulare vizuala, dar perfecta, a unei plaje.

Mi-am propus sa incep intai cu nisipul; asa ca m-am gandit la etapele ce vor urma:
- sa modelez un graunte de nisip
- sa realizez un element cu schimbari minore ale modelului anterior (pentru a avea diferiti graunti de nisip)
- sa pozitionez multe astfel de elemente astfel incat sa nu interfereze fizic intre ele

Daca la primii pasi m-am gandit ca este posibil sa am succes, la ultimul pas am realizat ca imi este imposibil sa il termin. Si atunci mi-am adus aminte de Cineva mai mare care a creat toate firele de nisip de pe tot pamantul si am ramas cu tristetea ca nu puteam realiza ceea ce planuisem si mi-ar fi placut.

Dupa ani de zile am simtit, in sfarsit, bucuria de a te cunoaste Hristos. Si am inteles logica dorintei mele. Dumnezeu m-a creat (a creat omul) ca sa ne asemanam cu El; El a creat toate prin Cuvant; si omului i s-a dat darul de a crea.

Doar ca eu vroiam sa creez altceva decat aveam posibilitatea; iar ceea ce puteam creea este mult mai important, si anume - copiii. ( De fapt nu eu ii creez - este un fel de a spune - nici mama nu creeaza copii, ci ii poarta in pantece, fara a minimiza importanta mamei ! ). Darul creatiei se infaptuieste, in cazul familiei, prin purtarea de grija asupra trupului si, mai ales, asupra sufletului copilului.

A doua idee ar fi faptul ca imi aduc aminte de 2 tentative de a ma sinucide, amandoua la scurt timp de pasirea pe calea credintei (bineinteles si scaparea de patimi). Si cum stateam eu acolo intrebandu-ma "de ce?[sa ma sinucid]", a doua oara mi-a[m] raspuns:
Dar daca e adevarat [ce scrie in Biblie] !?
Daca exista iad !?
- stiu ca este scris: veti fi judecati in starea [simtirile/trairile] in care veti fi gasiti - iar eu ce am in suflet ? : numai tulburare, deci, judecand dupa aceasta fraza, voi merge direct in iad.
- dar este oare adevarata fraza ? sunt doua parti: una logica - dupa moarte ce mai pot face. Sa presupun ca am murit, ce mai pot simti eu atunci, ce mai pot schimba ? sau a doua parte, "dar daca" este adevarat si voi merge in iad - asta insemnand pentru mine doar sa raman cu aceasta tulburare in sufletul meu pentru vesnicie . INFRICOSATOR. [dar iadul inseamna mult mai mult, dupa cum am aflat mai tarziu de la parintele Cleopa]

Asa ca de atunci am stiut pozitia mea [pur personala si traita] fata de aceasta problema.

A treia idee este:
Cumparand pentru sotia mea niste trandafiri, amandoi ne-am minunat:
- de culoarea lui (deci de simtul vazului),
- de petalele lui catifelate (deci de simtul pipaitului),
- de parfumul lui imbatator (deci de simtul mirosului),
- iar de aici ne-am adus aminte de aroma dulcetii de trandafiri (deci simtul gustului)

Oare care este probabilitatea ca trandafirul sa se formeze in felul in care este, cu toate caracteristicile de mai sus, si eu sa am simturi pentru a ma bucura de el , si toate acestea la intamplare ? Imposibil.
Dar sa spunem ca este posibil in miliarde de ani ... dar cum ramane cu atatea si atatea minunatii ? atatea si atatea legaturi ?

Probabilitatea ca un pumn plin cu nisip, aruncat pe asfalt, sa formeze o silueta a fatei unui om, ar fi mult mai mare decat probabilitatea ca toate aceste lucruri si legaturi (relatii) intre ele, sa se formeze la intamplare.

Cine nu crede ca Dumnezeu exista, sa-L intrebe timp de 40 de zile.

...doar niste idei ... care pentru mine sunt convingeri .

Doamne ajuta !