Deasemeni se mai spune in Evanghelie ca "doar Unul Dumnezeu e bun" sau ceva de genul asta. Interesant e ca in crestinism mai este si unanim acceptata ideea cum ca Dumnezeu e fara inceput si fara sfarsit.
Afirmatia mea cum ca nimic nu poate fi bun fara ca mai intai sa fie rau nu e valabila pentru Dumnezeu care e "fara de inceput".
Atunci cand tu arunci la gunoi un lucru mare doar pentru ca o particica mica din el este defecta tu nu te mai poti numi specialist in repararea acelui lucru mare pe care il arunci. Trebuie sa admiti ca nu esti un specialist!
Atunci cand lucrurile mari stapanesc peste cele mici noi avem o religie si atunci cand cele mici stapanesc peste cele mari avem o religie. Si crestinicmul este o astfel de religie, si cei ce-l conduc ar trebui sa isi dea deama ca umbla cu ceva foarte periculos! Totuși pentru orice copil, parinti lui sunt precum un dumnezeu. Daca ai fi să fim 100% pentru stiinta si 100% impotriva religiei ar insemna sa ii omoram pe toti parintii copiilor pentru ca ei sunt niste dumnezei pentru acei copii, dar si pe copii pentru ca ei sunt practic religiosi in relatia pe care o au cu parintii lor!
E adevarat ca stiinte precum medicina sau electronica au evoluat doar pentru ca lucrurile mici stapanesc peste cele mari. In electronica tu trebuie sa umbli la niste lucruri mici pentru ca sa poti realiza ceva, iar in medicina la fel! Acolo microcosmosul stapaneste peste macrocosmos! Organismul uman e o ordine a microcosmosului! Totusi asta e valabuil numai daca esti un specialist si niciun om nu s-a nascut specialist! Mai intai a fost un nespecialist si mai apoi a devenit un specialist!
Rolul stiintei in societate cred ca ar fi acela de a face in asa fel in cat sa nu ajungem la situatiile de a arunca la gunoi intreg lucrul mare doar pentru ca el are o mica parte in el defecta, iar rolul religiei ar fi acela de a invata pe om sa nu se autodistruga chiar daca el e un nespecialist si ar arunca la gunoi si ar distruge tot ceea ce are o mica particica defecta.
|