Citat:
În prealabil postat de sia
[COLOR=black]Foarte frumos s-a facut porumbelul .Nici nu stii ce secvete de viata mi-ai reamintit ,cu postarea ta .[/COLOR]
[COLOR=black]Acum doi ani ,cand inca traia ,tata a oblojit si a crescut tot asa un pui de porumbel ,la fel ca al tau .[/COLOR]
[COLOR=black]L-a gasit in fata blocului cu o aripia ,,beteaga ,, cum spunea el . Puiul s-a facut bine ,i-au crescut penele si incet, incet ,a invatat sa zboare . Zbura prin toata casa si toti erau cu grija sa nu fie geamul deschis ..sa nu-l piarda .[/COLOR]
[COLOR=black]Porumbelul acesta ,era cea mai mare bucurie ptr . fratele meu ..care a fost lovit de o masina acum trei ani ...si care nu s-a recuperat total nici acum . A fost in coma 12 zile ,a suferit peste poate (13 operatii ,cea mai grea pe creier - nu s-a recuperat total nici fizic , nici ..)[/COLOR]
[COLOR=black]La 45 de ani ,viata i s-a schimbat brusc intr-un cosmar ..iar ptr noi e o durere permanenta .Multumim Domnului ca este asa cum e ..Trebuia sa povestesc toate astea ca sa ma fac inteleasa ..[/COLOR]
Deci puiul era bucuria casei si un fel de ,,terapie ,, ptr fratele meu .
Cand venea tata acasa de la serviciu ,cu toate ca avea 78 de ani el lucra , deschidea geamul de la bucatarie si-i dadea drumul afara ,il incuraja sa zboare..Prima data puiul s-a intors speriat imediat ,apoi a prins curaj si se intorcea mai tarziu .
Pana intr-o zi cand tata, singur fiind , a hotarat sa inchida geamul si sa-l lase liber sa innopteze afara cu fratii lui ..un stol de porumbei in care se integrase PUIU . Venea la geam ,era primit in casa ,se hranea si pleca. Apoi a venit mai rar .
Dupa un timp a venit cu o porumbita .
Tata nu mai e aici cu noi ,de un an si cinci luni ..dar PUIU mai vine cand si cand cu porumbita ...NIci nu mai pot sa scriu ...Nu pot sa va spun bucuria fratelui meu cand il vede ...il cheama asa cum facea si tatal meu ..
Deschide fereastra ,intinde mainile spre el ,si-i vorbeste .. ,,Hai ,la tata .,,
Dar Puiu nu mai intra in casa ..
|
Si in familia mea am avut o experienta similara cu maica-mea, care a fost operata pe creier de anevrism si care s-a recuperat doar partial, peirzandu-si si simtul mirosului... Greutatile vietii, ce sa mai zicem... Imi pare rau pentru toata suferinta care este in lume, dar tot raul sa fie spre bine pana la urma.
Pe porumbelul meu il cheama Gutza, pentru ca e gutzan sau porumbel-maidanez. L-am gasit vara trecuta cazut langa un copac si l-am luat in casa. Nu stia nimic: nici sa manance, nici sa bea... L-am hranit cu forta in primele zile si i-am dat sa bea cu seringa pana a prins gustul mancarii.
A stat cateva luni in balcon. I-am facut o cutie mare ca sa aiba spatiu, deh... Il scoteam afara si-l asezam pe creangile copacilor, sa se obisnuiasca cu mediul. L-am invatat apoi sa zboare, mai intai prin casa si apoi pe afara, prin parc. Il aruncam in sus si el ateriza dupa cateva rotocoale, spre bucuria copiilor care erau pe acolo. Apoi s-a imbolnavit, ca i-a crescut un furuncul urias la un ochi, de am crezut ca-l pierdem. Am fost la veterinar, am intrat pe forumuri de columbofili, ce mai... L-am tratat si a scapat.
Apoi a venit momentul cand ne-am hotarat sa-i lasam geamul deschis, sa stea pe pervaz, la etajul 6. A stat si s-a gandit vreo saptamana pana s-a hotarat sa zboare la inaltimea aia. Si uite asa pleca ziua si se intorcea seara sa doarma la el acasa, in balcon.
Prin februarie am lipsit de acasa 3 saptamani. N-am avut ce sa-i fac, nu puteam sa-l luam cu noi. Dar s-a intors, caci probabil a venit de multe ori la geam si nu era nimeni sa-i deschida... De atunci s-a cam suparat si n-a mai intrat asa repede in dormitor, la noua lui cutie cu seminte si apa. Dar cu toate astea vine constant sa manance, insa sta vreo 5-10 minute pe pervaz pana se hotaraste sa intre inauntru, dupa cat de foame ii este. Si "vorbeste" cu noi cand ne vede ca dam perdeaua la o parte: guu-uu... :)
Acum are si pereche, insa celalalt nu vrea sa intre. Ramane afara agitat si suparat ca al nostru dispare dupa geam. Si nici Gutza nu mai vrea sa stea cu noi prea mult, ca inainte mai dormita pe usa deschisa sau pe unde apuca...
Interesant e ca i-am oferit libertatea si el totusi se intoarce la noi. Uneori fara sa intre in apartament; sta pe pervaz si gangureste din cand in cand, ca si cum ne-ar considera familia lui adoptiva.